Poeme de Romulus Bucur
* * *
mîța paraschiva a crescut
la şcoală nu va şti
niciodată cu certitudine
dacă e o biată orFELINÃ
sau dacă nu cumva maică-sa
a dat-o acolo să-şi facă
şi ea un rost în viață
locul ei preferat e pe dulap
pe nişte cutii cu fişe
& alte hîrtii
apoi cum natura
(şi biblioteca) au oroare de vid
dacă momentan lipsesc cîteva cărți
de pe raft cu solemnitate
le ia imediat locul
nu umblă
după şoareci fie ei şi de bibliotecă
– n-o lasă convingerile ei
pacifiste progresiste feliniste
de pe birou îşi ia să se joace
(ea susține că îşi exersează
caligrafia) doar pixuri de preferință
inscripționate
în semn de supremă
angajare intelectuală şi-a băgat
coada într-o carte deschisă pe masă
* * *
uneori paraschiva îşi doreşte
să i se spună doamna apisiciței
şi nu fă, mîță asta mai ales
cînd cotoiul vine mirosind suspect
cel mai probabil de la cine ştie ce
curvă maidaneză nu că n-ar avea
ac de cojocul lui dar nu
te porți aşa cu o doamnă
ce puii mei
încă furioasă îşi aduce aminte
că e o maestră a simbiozei
şi se aşează tacticoasă lîngă mouse
ca s-o mîngîi
pînă şi cînd lucrezi
* * *
o urmă de mîță pe plaja unei insule pustii
e tulburătoare în felul ei
ca atunci
cînd sună telefonul în mijlocul
cursului vrem pisică?
hai că au găsit-o copiii
în curtea şcolii acum o țin fetele
de la secretariat dar e ceva provizoriu
a ajuns la noi strînsă la piept
sub haină şi pentru că era într-o vineri
i-am spus paraschiva
* * *
mîța paraschiva te priveşte
cu ochi mari cînd vorbeşti
despre oarece etimologii
o întrebi
nu vrei cumva să-ți țin un curs
de istoria limbii istoria
limbii zău
care
din noi e expert în limbi
aplicate modern & tradițional
unde cu gîndul nu gîndeşti
se întinde se
răstoarnă pe spate
izbucneşte
într-un rîs tăcut
* * *
uneori mîța paraschiva visează
la o familie tradițională
cu serenadele
cotoilor punînd pe jar cartierul apoi
ea în centrul atenției şi în general în centrul
cercului lor alegîndu-şi în cele din urmă
unul preferabil acelaşi dar nimeni
nu poate şti dacă la anul o să-l mai găsească
apoi pisoii pentru care să facă rost de mîncare
după aia fiecare cu soarta sa
ca şi ea de altfel
gîndindu-se mai bine parcă preferă
să fie o pisică de apartament sterilizată
dar stăpîna casei
ca noi toți de altfel