a34

Poeme
de Ady Endre

Nunta cavalerului Saţ

Viguroase, proaspete fete
Şi tineri focoşi puşi în fiare
Stau trişti
De-a lungul sălii nupţiale.

Vine nobilul Saţ cu doamna:
Sunt gătiţi cu flori, vlăguiţi, bătrâni.
Cânturi
De dragoste răsună din plin.

Pat cu flori, lumini vrăjitoare
Şi-un greu parfum. Oglinzile le prind
Sărutul
Şi de-o sută de ori îl răsfrâng.

Stau atenţi, aşteaptă şi rabdă
Fete şi flăcăi puşi în fiare,
Ei plâng
Şi cântă imnuri nupţiale.
1907

Luna îndrăgostiţilor

Cerul e nepătat
Şi Luna ar fi radioasă,
Dar în noaptea asta
Pe Cer şi pe Pământ
Fatumul cursul şi-l urmează.

Simţi cum valul ne ia?
Zburăm spre vrăjite ţinuturi.
Aceasta e noaptea
Când Luna moare
Dacă vede aşa săruturi.

Aceasta e noaptea
Cea urmată de-o zi cumplită.
Ne-mbrăţişăm, zburăm,
Dar murim dacă
Zărim Luna cea împlinită.
1908

Grădina cămătarului Chiron

De primăvară erau robiţi
Ai Atenei tineri legendari.
Ei făceau datorii la Chiron,
Vechi cămătar.

Pe casa bogatului cădeau
Blesteme de flăcău cu prisos.
Nicăieri nu-nfloreau florile
Aşa frumos.

Viaţa e frumoasă: grădina
Lui Chiron în zvonuri dulci cânta.
Tineretul de aur vrăjit
Mai asculta.

Banii lui Chiron dădeau plăceri
Împrejur în noaptea senină.
Miresme fermecate pluteau
Prin grădină.
Ah, blestemate dulci miresme…
Flăcăii frumoşi cădeau, cădeau.
Iar florile pline de fală
Râdeau, râdeau.
1907

Ruga unei flori la Domnul florilor

Din neamul aloelor cel milenar,
Eu, prima şi ultima floare,
Eu, miraculosul om-floare,
Mai trăiesc aşadar.

În umbra morţii superb am înflorit,
Cei răi îmi smulg ciorchinii vrăjiţi,
Se fac tâmpe flori de hârtie,
Pe când eu har transmit.

Domn al florilor, tainic, sfânt, imortal,
Ofileşte-mă, căci e timpul.
Şi-n grădina ta să-nflorească
Doar ciclameni banali.

Ce fatum măreţ: numai eu să fac flori,
Unice în lume şi sfinte,
Dintre mii de tulpini de sărut,
Ce-mi dau din seva lor.

Iar eu sterp fiind, sunt sortit pieirii,
Pe mine mai toţi mă pot smuci,
Domn al florilor, mă tem să-ţi cer
Darul nemuririi.
1909

Frumoasă e Viaţa

Mă voi lupta mai departe,
Ah, pe viaţă şi pe moarte,
Luptele nu-mi sunt deşarte:
Destinul îmi ţine parte.

Trăiesc o singură dată,
Frumoasă, nebună Viaţă,
Nu-s sluga ta devotată,
Dar nu te neg niciodată.

Viaţa e ca din poveste,
Iar şi din nou mă vrăjeşte,
Frumoasă-i şi când greşeşte,
Moartea un gropar onest e.

Ar fi frumos să-mi iau avânt,
Să zbor, să zbor, să mă avânt,
Şi-apoi de oboseală frânt
Să dispar pe aripi de vânt.
1923

În româneşte de INCZE KATI