a15

Mircea Popa

Călătoriile lui Blaga povestite de el însuşi
(După consemnările Elenei Daniello)

          Despre călătoriile făcute de autorul Poemelor luminii nu ştim prea multe, deoarece poetul nu le-a consacrat un capitol special în Hronicul şi cântecul vârstelor, iar în Luntrea lui Caron ne-a lăsat posibilitatea de a le contabiliza într-o oarecare măsură. Totuşi, majoritatea lor au rămas pentru biografi şi pentru publicul cititor mai degrabă o enigmă decât o cunoaştere exactă şi cu itinerare foarte precise. Cu toate că poetul a declarat deschis că nu era mare amator de călătorii, preferând să-şi petreacă vremea citind şi scriind, totuşi, aşa cum se poate desprinde din cele ce urmează, a avut şi unele ieşiri din mediul strict spiritual, de bibliotecă, pe care şi l-a impus a-l respecta înainte de toate. În rememorările pe care le face în anii din urmă la îndemnul Doamnei Daniello, alături de care a petrecut multe dintre ceasurile după-amiezelor când putea lipsi de la îndatoririle sale, Blaga a consemnat mai multe dintre aceste itinerare şi pelerinaje. Dacă timpul cât a stat în Polonia n-a fost prea darnic cu el în această direcţie, el nefiind atras nici măcar de o vizită la Cracovia, rămâne ca o imagine emblematică faptul că un spectacol cu piesa sa Meşterul Manole, montat acolo în stil absolut modern, de avangardă, a atras atenţia comunităţii evreieşti din Lemberg, care a reţinut toate biletele, semn că spiritul Vechiului Testament în care a fost regizată piesa i-a impresionat pe cei care au văzut-o. Mai rodnică pentru călătoriile şi vizitele care i-au putut fi sugerate de evenimente, lecturi sau de motive de ordin cărturăresc a fost perioada detaşării sale la legaţia de la Berna a ţării noastre, care a făcut posibile unele dintre aceste ieşiri prin oraşele din preajmă sau chiar în ţinuturile limitrofe ţării de reşedinţă. Făcând abstracţie de cea dintâi călătorie pe care a întreprins-o în Italia, pe când se afla elev la Braşov, despre care relatează pe larg în Hronicul şi cântecul vârstelor, multe dintre aceste popasuri viitoare ne sunt aproape necunoscute. Dintre acestea merită atenţie sejurul său de la Basel din 1928, când a vizitat relicvele acestuia, şi a dat o fugă până la Dornach, atras de popularitatea lui Rudolf Steiner, ale cărui idei îşi găsesc la el comentarii dintre cele mai ironice. Mai profitabilă a fost călătoria sa în sudul Franţei, la Cap Antibas, apoi pe valea Ronului şi prin munţii Alpi, care i-a sugerat subiectul piesei sale Cruciada copiilor, pe care a scris-o şi sub impresia celor văzute şi trăite atunci. O altă călătorie, care l-a ajutat foarte mult să-şi îmbogăţească cunoştinţele din domeniul artelor plastice, datorită bogatelor colecţii muzeale de care dispuneau oraşele de aici, a fost făcută de el pe valea Rinului şi în oraşele renane. Aşezări cu vechi tradiţii urbanistice şi universitare, pe lângă pitorescul lor intrinsec, acestea l-au pus în contact cu multe dintre cunoştinţele sale dobândite până atunci, întărindu-i convingeri sau sugerându-i altele noi, căci, în fond, călătoriile sale pot fi socotite ca stadii de iniţiere şi experimente spirituale fundamentale. Una dintre acestea este absolut remarcabilă şi ne pune pe urmele modului în care filosoful Blaga a încercat să verifice topografia locului unde Thomas Mann a scris la Davos romanul Muntele vrăjit.
Oarecari note mai amuzante ne oferă relatările sale despre popasul său de la Davos, cele de pe ţărmul lusitan sau cele din grădina sa de la Bistriţa, în care evocarea sobră şi plastică a memorialistului se îmbogăţeşte cu unele note umoristice sau de culoare caracterologică, făcute din tuşe cât se poate de atractive, menite să ne amintească şi fibra de neîntrecut „povestitor“ a scriitorului.
Textele pe care le publicăm aici provin din arhiva Elena Daniello de la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca şi au fost extrase din cele două caiete purtând titlul provizoriu Argilă arsă, ulcioare şi idoli, convinşi fiind că, la 120 de ani de la naşterea poetului şi filosofului, ele aduc elemente biografice noi pe care aspiră să le cunoască oricare critic şi istoric literar contemporan. Unele dintre titluri îmi aparţin.