Şapte telegrame

 

23/10/89^[1]

 

Şocat, blocat, în epoca servietelor

Cu fleacuri dificile, precum valize, doctrine şi nasturi,

Rămîne-acest mormînt mutat dintr-un zid în altul^[2],

Şi frica de ripostă a membrilor Biroului Politic.

Scufundată-n mîl, pornită iar în marş, murdar

Întunecînd la lumină icoanele unei alte morţi

Pe care nimeni nu mai vrea s-o moară… This Siberian thrill.^[3]

Tristul Kremlin, – „Adios, tristes obispos bolcheviques!“^[4]

 

1/11/89^[5]

 

Marţi, captiv în unul din visele mai scîrboase,

Am văzut o uriaşă ureche de porc, roşie ca focul, despicată,

Lustruită ţais de reporteri cu cremă de ghete.

Pîlnie de Nürnberg^[6] în care colcăiau viermi carnivori.

Megafon pornografic al unei generaţii silitoare.

Fosă septică pentru cele mai subţiri fecale, gunoiul, tărăboiul,

O cloacă a dorinţei, publică şi de toţi utilizată.

Am văzut: urechea rozalie a lui Hitler în buncărul Cancelariei Reichului.

 

12/11/89^[7]

 

Vino-ţi în fire, poemule, Zidul Berlinului este-acum deschis.

Calvarul aşteptării, plictisul în ţara strîmtă a lui Hegel^[8]

Duse-s precum tăcerea de oţel^[9]… Heil Stalin.

Lucirea ultimelor monstranţe pitite îndărăt de panzere.

Domol, ceasornicele se pun în mişcare, fiecare merge altfel.

Ghinion pentru cefalopodele dispărute-n apa sălcie.

Deşeuri revoluţionare en masse, masele duse de nas,

La pas pe rute, de hoarde bancrute, ce rămîne-i o rugăciune:

Sfinte Kim Ir-sen^[10], Phoenix al Phenianului, roagă-te pentru noi.

 

26/12/89^[11]

 

Sfîrşitul pauzei, Amigo. De data asta, cu-adevărat sfîrşitul?

Despletirea coroanelor învingătorilor, a tinichelei, a promisiunilor

Crăpate ca bostanul ultimului dictator sclerozat.^[12]

Constanta sîngerare mută ca preţ pentru un scîncet

Răsfăţat de teologi, interceptat de surzi,

Transfigurat de căldură, hrănit schizoid de instincte.

Frumoasa lume decăzută din obişnuinţă şi megalomanie –

Numaidecît am să revin, spune violenţa, numaidecît.

 

31/12/89^[13]

 

„Ce căcat nenorocit, chiar ar fi dat ordin să se tragă!“^[14]

(Picioarele crăcănate, aşa încît fetele să se poată ghemui.)

Închipuie-ţi asta, într-un moment de isterie.

Încă o dată sudoarea fricii, vorbe mieroase, sînge şi fudulie,

Legende care cu greu se lasă, ca paltoanele, întoarse.

Avortul, o chinezărie, şi-un formular per capita.

Din fiecare maşină de scris, trîntit, un necrolog…

Pînă la-nceputul epocii moderne, nimic altceva, doar semne vechi.^[15]

 

15/1/90^[16]

 

Braţul lung încolăceşte alungindu-se piciorul strîmb

Şi terorizează telefoanele în cel din urmă monolog.

Discordie-ntre piticii care se mai iau la harţă-n mers de rac.

Trupurile, stînd la coadă după moarte, în timpul vieţii

Îşi donează răbdătoare sîngele acestei hidre: ordinea.

Ani la rîndul de incertitudine… chiar şi fără privirea

Aţintită-n jos, voci potolite, ca morţii la Homer.

Doar un cadavru ia-n definitiv viaţa mai în uşor.

 

13/3/90^[17]

 

Iarăşi o credinţă înlăturată, iarăşi un Credo

Quia absurdum viclean care se prinde în năvod.

Rămas-bun incestului şi gimnasticii. Ca porii se-nchid

În aer găurile gloanţelor din ultimul război.

Lapidaţi au fost lapidatorii, vraja a fost ruptă,

Acest Niciunde şi Nicicînd, doar un preludiu uniformizînd.

Aici unde penuria şi-a fredonat cîntecelul Haideţi, micuţilor, veniţi…^[18]

Flecăreala gestionează muţenia. („Asta-i mulţumirea.“)

– Schädelbasislektion (1991)

 

Traducere de George State, note de Rudolf Gräf

 

*             Scriitor prolific, născut în 1962 la Dresda, în fosta RDG.

^[1].    De-a lungul întregii luni octombrie a anului 1989, în Republica Democrată Germană au avut loc mişcări de protest împotriva regimului. Pe 23 octombrie, demonstraţiile au căpătat o amploare nemaiîntîlnită: 300.000 de oameni la Leipzig, 50.000 la Schwerin ş.a.m.d.

 

^[2].    Lîngă Zidul Berlinului, construit de autorităţile comuniste din RDG începînd cu data de 13 august 1961, mulţi germani din Est şi-au găsit moartea încercînd să fugă în Berlinul de Vest.

 

^[3].    Acest fior siberian (în limba engleză în original).

 

^[4].    Adio, trişti episcopi bolşevici! Vers din poemul „Despedida recordando un adiós“ („Despărţire amintind un adio“), de César Vallejo (1892-1938), scris pe 12 octombrie 1937 şi publicat în volumul postum Poemas humanos (1939).

 

^[5].    La 1 noiembrie 1989, Guvernul RDG le-a permis cetăţenilor să călătorească fără vize în Cehoslovacia şi, după două zile, a acceptat deschiderea graniţei Cehoslovaciei cu Republica Federală Germania. Decizia a fost urmarea faptului că mai mult de 4000 de cetăţeni est-germani se refugiaseră, din luna august 1989, în Ambasada RFG din Praga, cerînd să fie lăsaţi să se exileze în Germania de Vest. După 3 noiembrie li s-a permis să plece acolo cu trenul. Toate acestea au contribuit la declanşarea Revoluţiei de Catifea (17-18 noiembrie) în Cehoslovacia.

 

^[6].    Oraşul în care au avut loc marile congrese ale Partidului Muncitoresc Naţional-Socialist German (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – NSDAP), creat în anul 1920, unicul partid politic din Germania nazistă între 1933 şi 1945. De asemenea, Nürnbergul a fost un important oraş liber al Sfîntului Imperiu Roman (de Naţiune Germană), aici avînd loc adeseori dietele imperiale (1211-1543). Tot aici au fost adoptate în 1935 legile rasiale, Hitler valorificînd şi instrumentalizînd simbolistica imperială a oraşului, iar în 1945-1946 s-au desfăşurat – Aliaţii încercînd astfel să anuleze acest demers – procesele oficialilor germani implicaţi în crime de război şi crime împotriva umanităţii.

 

^[7].    Filarmonica din Berlin a sărbătorit atunci, prin două concerte spontane, căderea Zidului Berlinului pe 9 noiembrie 1989.

 

^[8].    RDG-ul.

 

^[9].    Posibilă trimitere la Pactul de Oţel (22 mai 1939) dintre Germania şi Italia, care prevedea o politică comună militară şi economică, şi chiar la numele lui Stalin.

 

^[10].   Kim Ir-sen (1912-1994), denumit „preşedintele etern“, a condus Republica Populară Democrată Coreeană de la fondarea acesteia în 1948 şi pînă la moartea sa.

 

^[11].   Pe 25 decembrie 1989, faimosul dirijor american Leonard Bernstein (1918-1990) a înlocuit, în Odă bucuriei (a patra mişcare a Simfoniei a 9-a) a lui Beethoven, cuvîntul „Freude“ (bucurie) cu „Freiheit“ (libertate).

 

^[12].   Cel mai probabil, referire la Nicolae Ceauşescu (1918-1989) şi la execuţia sa din 25 decembrie 1989.

 

^[13].   În discursul său de Anul Nou, cancelarul german Helmut Kohl (1930-2017) a onorat lupta popoarelor din Europa de Est pentru libertate, spunînd că deceniul următor va fi plin de speranţe pentru germani.

 

^[14].   Grănicerii est-germani au avut ordin să deschidă focul asupra fugarilor.

 

^[15].   Între 1961 şi 1989 au fost ucise cel puţin 140 de persoane care încercau să fugă în Berlinul de Vest, cărora li se adaugă circa 251 de călători decedaţi în timpul sau după controalele grănicerilor.

 

^[16].   Demonstranţii au ocupat sediul Stasi (Ministerium für Staatssicherheit, Ministerul pentru Securitatea Statului, serviciul secret şi poliţia politică a fostei RDG între 1950 şi 1990).

 

^[17].   Cu o zi înainte avusese loc ultima şedinţă a „mesei rotunde“ (Zentraler Runder Tisch, organism alcătuit, pe modelul „mesei rotunde“ poloneze din aprilie 1989, din 39 de reprezentanţi ai puterii şi ai opoziţiei, înfiinţat pe 7 decembrie 1989, format în care au avut loc negocieri moderate de trei clerici – protestant, romano-catolic şi metodist – fără drept de vot). Demonstraţiile de la Leipzig (Montagsdemonstrationen, demonstraţiile de luni) au fost o componentă însemnată a Revoluţiei Paşnice (Friedliche Revolution, Die Wende) începute la 19 august 1989 (picnicul paneuropean de la graniţa maghiaro-austriacă) şi încheiate pe 3 octombrie 1990 (reunificarea germană). Demonstraţiile, proteste politice paşnice, au început la Leipzig pe 4 septembrie 1989, cunoscînd cinci cicluri, şi s-au sfîrşit în aprilie 1991. La 12 martie s-a încheiat cel de-al doilea ciclu. Pe 14 martie 1990 a avut loc, la Bonn, prima rundă a negocierilor pentru Zwei-plus-Vier-Vertrag (Doi plus Patru: RDG, RFG, respectiv puterile victorioase în Al Doilea Război Mondial – Franţa, URSS, Marea Britanie şi SUA), Tratatul reglementărilor finale cu privire la Germania.

 

^[18].   Ihr Kinderlein, kommet (1794), cunoscut cîntec german de Crăciun: textul este al scriitorului şi preotului romano-catolic Christoph von Schmid (1768-1854), iar melodia a compozitorului Johann Abraham Peter Schulz (1747-1800).