Fotografii mişcate

Mocneşte ceva în cuvintele tale

îngere

ceva ca o tablă a înmulţirii repetată de glasuri

de şcolari

o litanie nesfîrşită a mamelor alungate

de război

sau ca un răpăit de gloanţe ale iubitorilor

de pace.

Ai împărţit tuturor pietre albe

îngere

cu numele nou încrustat

pe fiecare

cunoscut doar de cel care

a primit-o

să se împlinească cele scrise la începutul

vremurilor.

Încremeneşti într-o linişte sălbatică

îngere

aşteptînd să ne spunem numele

de lumină

ca să ştii dacă împachetezi totul

dacă rămîi

sau pleci luînd cu tine eternitatea

şi clipele ei.

Lan

Despărţirile furtunoase îmi scrijelesc

oasele

fiecare pas adînceşte golurile

dantelăriei

capilarele seacă după plecările triste

vînătul lor fir îl subţiez între dinţi

şi-l strecor în ochiul lunii

patimile îmi devoră carnea

vîrtej de tristeţi

se aşterne

cunună pe creştet.

Sînt sperietoarea perfectă

în lanul de stele indiferente.

S-a stins…

S-a stins viaţa falnicei Veneţii…

ca o placă stricată îmi răsună în urechi

printre izbiturile de mitralieră ale ploii

nu sunt coloane pomi sau oameni de care să-mi leg

odgoanele la mal

doar o adîncă însingurare pluteşte pe ape

lîngă genunchii mei devastaţi de uitare

şi istmuri cufundate în părăsire

puncte străvezii pe un googlemap al poeţilor

aici… şi aici… şi aici… n-au mai acostat de mult corăbii

cu oameni veseli şi cîntări

şi versuri închinate mie de menestreli odată vii.

s-au stins?

e totul în zadar?

Recoltă

S-a destrămat şi vara

de cînd fac semne fluturînd batista

în loc să plec.

Bătînd ore apuse

ceasornicele peticesc trecutul

cu un viitor incert.

Din teaca sensului existenţei mele

cad anii

ca boabele de mazăre uscată

aspră recoltă

a unei dimineţi de toamnă.