Omagiu „Pleiadei“

– la 475 de ani de la manifestul pentru apărarea limbii franceze –

Joachim du Bellay (circa 1522-1560) a fost poet şi critic literar francez, întemeietor, alături de Pierre de Ronsard, al grupării poetice renascentiste La Pléiade şi autorul programului acesteia. S-a născut în Anjou, într-o familie ilustră de nobili, dar rămas orfan de ambii părinţi la mai puţin de 10 ani. A studiat la Universitatea din Poitiers şi la Colegiul Coqueret din Paris. Nu se cunosc multe date despre viaţa lui. În lucrarea „Apărarea şi preamărirea limbii franceze“ (Défence et illustration de la langue française), apărută în 1549, care a devenit programul mişcării La Pléiade, Du Bellay pledează pentru acceptarea unei forme-model pentru limba franceză (pornind de la nucleul din Île de France), menită să devină limbă literară naţională. Cam tot atunci, Diaconul Coresi punea la Braşov bazele limbii literare româneşti. Volumele de poezie ele lui Joachim du Bellay sunt „Măslinul“/Olive (după modelul lui Petrarca, autorul omagiază aici, în 50 de sonete, o iubită imaginară), „Regretele“/Les regrets (o culegere de 191 de sonete scrise în timpul călătoriei sale prin Roma în perioada 1553-1557, poeme în care exprimă dragostea pentru tărâmul natal), „Antichităţile Romei“/Les antiquités de Rome (are ca subiect trecutul glorios aflat în antiteză cu prezentul decăzut al marelui oraş). Bolnav, moare la 37 de ani şi este înmormântat într-o capelă a Catedralei Notre-Dame din Paris. Cele mai multe, mai bune şi mai cunoscute traduceri în româneşte ale poeziilor lui Joachim du Bellay îi aparţin lui Romulus Vulpescu. Sunt 475 de ani de când poetul lua apărarea limbii franceze şi este bine să medităm la această mărturie de întărire a identităţii naţionale prin limbă şi cultură într-o Europă care aparţine diversităţii. (Ioan-Aurel Pop)