Radu Mârza

1. Succesul literar este validat, în măsuri diferite, atât de către public, cât şi de critică şi de juriul Premiului Nobel. La acestea ar mai trebui adăugate, în zilele noastre, mediile de socializare, care sunt tot un fel de critică, chiar dacă nu întotdeauna de specialitate, dar cu un impact imediat foarte mare.

Nu cred că există o „proporţie de aur“ a factorilor care validează succesul literar, deşi poate că unele mari edituri din lume au calculat-o. Publicul cred că este important atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, în aprecierea unui autor sau a unor cărţi, chiar dacă critica nu este întotdeauna de aceeaşi părere (cărţile lui Jules Verne au fost citite de numeroase generaţii timp de o sută de ani, deşi critica nu a fost foarte generoasă cu autorul). În ceea ce priveşte critica, aceasta trebuie văzută tot din perspectivă istorică: pe termen scurt este critica, pe termen lung istoria literară validează sau nu un autor, o carte. Cât despre juriul Premiului Nobel, alegerile făcute sunt de multe ori conduse de alte raţiuni. De altfel, nici nu este uşor să faci asemenea alegeri, dată fiind presiunea propriei importanţe a Premiului Nobel pentru Literatură. Dar acest premiu şi chiar şi numai nominalizarea asigură notorietate autorului…

2. Succesul în rândul cititorilor este cel mai important, fără a trece cu vederea critica. De aceea, aleg tirajul de 50.000 de exemplare epuizat într-o săptămână. Un asemenea tiraj înseamnă un uriaş succes, pe care – cred – atenţia criticii nu întotdeauna ţi-l poate asigura. Dar după epuizarea a 50.000 de exemplare sunt convins că şi critica îţi va privi mai cu atenţie volumul.

3. Fără discuţie, Faulkner. Dar îl pot propune pe Charles Bukowski? Sau măcar pe John Steinbeck?

Dacă Faulkner ar fi putut scrie un roman despre Sandra Brown, atunci şi Sandra Brown.