a3

Ion Vartic

In memoriam Ion Ianoși

Noi, prietenii lui clujeni, i-am spus lui Ianoşi, întotdeauna, „austro-ungarul”. De altfel, el însuşi vorbeşte despre „ai mei, descendenţi austro-ungari”, adică „evrei burghezi şi liberali”, „cu ataşamente moderne, puţin sau deloc religioşi, vorbind nu idiş, ci germana cultă”. (Merită să semnalez în acest sens că, nu întîmplător, chiar Janina Ianoşi e traducătoarea şi prefaţatoarea celebrului Ierusalim al lui Moses Mendelssohn.) Cum ar spune Thomas Mann, Ianoşi provine dintr-o familie în care s-a produs europenizarea tipului iudaic. Toată opera lui Ianoşi reflectă din plin acest fapt. După cum, pentru cei care îl cunosc, e clar că Ianoşi aplică, în viaţa de toate zilele, o morală practică de tip central-european. De aici: 1. O Lebensbürgerlichkeit, adică, în sensul iubitului său Thomas Mann, un ataşament civic faţă de viaţă. 2. Profesiunea practicată ca vocaţie şi, totodată, datorie; consecinţă: cultul muncii: fără să-şi piardă aerul profesoral, dar fără nimic pedant, în blugi sau în salopetă, Ianoşi are aspect de muncitor intelectual. (Nu întîmplător, el recitea mereu romanul lui Musil.) 3. Seriozitatea cu care abordează orice aspecte ale vieţii şi culturii; consecinţă: oroarea faţă de superficialitatea manifestată uneori de elita intelectuală românească, decăzută la stadiul de „trăncănitori”. 4. Civilitatea lui desăvîrşită, neobişnuită în lumea noastră; consecinţă: e politicos pînă şi cu ultimul mitocan, după cum e întotdeauna punctual şi întotdeauna se ţine de cuvînt. 5. Umorul lui tipic central-european, cu atracţie pentru grotesc şi absurd.