Simona Popescu

Vremea absolutismelor a trecut!

1. Nu ştiu, e o întrebare pentru criticii literari. Ei se ocupau/ se mai ocupă cîţiva, tot mai puţini, de ierarhiile literare. Din păcate, pe locul lăsat liber îşi fac apariţia un soi de… influenceri – efemeri, dar persistenţi pe moment, cu tot cu criteriile lor de piaţă sau ţinînd de varii conjuncturi. Cei mai mulţi nu sînt creditabili. Există, prin alte părţi, şi unii plauzibili, cu discurs critic, cu coerenţă a opţiunilor, cu discernămînt estetic (estetic, iată un cuvînt/ termen tot mai marginalizat!). Cîndva, criticul literar era un „influencer“. Dar aveam de-a face cu o autoritate, un expert în literatură dublat de istoricul literar şi de teoretician (nu se poate altfel!), cineva cu viziunea ideilor, cu înţelegerea contextelor etc. Azi, te miri cine care deţine o cameră de filmat şi îşi face un canal pe YouTube (un „booktube“) îşi poate da cu părerea asupra valorii cărţilor. Literatura pare să fi devenit o marfă ca oricare alta. De consum. Mai sînt şi opiniile de pe reţelele sociale etc., de pe varii site-uri. Mai sînt şi „vuvuzelele“ – aşa îi numesc pe cei care-şi dau cu părerea, uneori sub anonimat, cu mare aplomb, fac ei „ierarhii“, dau verdicte. Îi urmează unii, naivi. Epifenomene, desigur. Poate că în viitor influencerii se vor alege, şi la noi, dintre cei care au o reală cultură, competenţă, cine ştie? Sau poate revin în peisaj, totuşi, criticii literari (dublaţi, cum spuneam, de istorici şi de toreticieni).

Pentru criticii care se respectă, onestitatea, responsabilitatea, etica profesională contează. Ca pentru oricare autor. Scriind despre alţii, ei scriu şi despre ei înşişi/ ele însele, indirect. Critica literară e şi o formă, bine camuflată, de confesiune, naraţiune de sine. Un fel de… alteroficţiune. Dar am scris pe larg despre lucrurile astea într-o carte, Autorul, un personaj (teza mea de doctorat).

În sport, de pildă, totul e la vedere! Nimic de… interpretat. Unde sînt dubii, există aparatele care înregistrează, martori infailibili. Şi mai sînt şi testele antidoping. Dar clasamentele în domeniul imaterialei literaturi cine le face? Cine îi legitimează pe „arbitri“? Cine sînt ei? Ne uităm la volumele lor. Cărţile sînt… cărţile lor de vizită, de evaluat! Critica trebuie şi ea să fie criticată! Ca să dau un singur exemplu general: n-ai cum să te aştepţi să înţeleagă ce e postmodernismul cineva care e prizonierul generaţiei lui moderniste, nici cineva cu lecturi (şi teoretice) superficiale (se vede!) sau inadecvate, gata să pună piatra tombală pe un fenomen cît se poate de viu azi şi de productiv. N-ai cum înţelege postmodernismul din spaţiul est-european, apărut în contextul unor conjuncturi politice specifice (dictaturile din lagărul comunist) avînd doar referinţe din spaţiul politic şi cultural occidental (capitalist). Cîtă inadecvare!

2. Doar în culturile provinciale şi fără scriitori competitivi se foloseşte formula „cel mai mare“. Cine e cel mai mare scriitor american, francez, german etc. de azi, de ieri? Sînt mulţi buni – şi de necomparat.

Îmi amintesc un text haios al lui Daniil Harms în care sînt prezentaţi pe rînd cel mai mare matematician, cel mai mare fizician şi tot aşa. Mai mulţi „cel mai mare“ şi, după fiecare afirmaţie, vine aceeaşi replică a unui personaj mucalit, mă jenez s-o transcriu pînă la capăt: „Din punctul meu de vedere e un…“!

Vremea absolutismelor a trecut! A gradelor de comparaţie! Merg în sport, unde competenţa se măsoară.

3. Da, sigur, se vede cu ochiul liber cînd sînt la mijloc simpatii (prieteni, anturaj, influenţe) sau antipatii (rivalităţi, resentimente, vendete). Ideal e să simpatizezi valoarea! Să ai noroc de prieteni cu adevărat valoroşi. Altfel, dacă îţi firitiseşti amicii incapabili de mai mult decît de producţiuni mediocre, dacă faci jocuri de politică aşa-zis culturală, în timp, te descalifici. Lipsa de onestitate e, în critica literară, ca şi în literatură, mortală.

Există, cred, şi o subiectivitate bună. Legată nu de slăbiciuni personale, discutabile, ci, dimpotrivă, de puterea personalităţii, de nişte opţiuni morale, estetice, filozofice.