[1]

 

Le 23 Décembre 1965

 

Monsieur l’Abbé et Cher Collègue,

Je vous remercie pour votre thèse, que je viens de recevoir – hélas! quelques heures avant mon départ pour New York. Inutile de vous dire combien je vous suis reconnaissant. Je lirai votre travail (avec l’intérêt et l’attention que vous devinez!) dès mon retour – et je ne manquerai pas de vous communiquer mes observations.

En vous souhaitant une heureuse Nouvelle Année, je vous prie de croire, Monsieur l’Abbé et Cher Collègue, à mes sentiments les plus dévoués.

Mircea Eliade

 

P.S. Disposez-vous de quelques exemplaires supplémentaires? La Bibliothèque de l’Université de Chicago et le Centre Roumain de Paris désirent posséder votre thèse.

 

 

23 Decembrie1965

 

Domnule Abate şi Drag Coleg,

Vă mulţumesc pentru teza dumneavoastră, pe care tocmai am primit-o – din păcate! cu câteva ore înaintea plecării mele la New York. Inutil să vă spun cât de recunoscător vă sunt. Vă voi citi lucrarea (cu interesul şi atenţia pe care le bănuiţi!) de cum mă voi întoarce – şi vă voi comunica negreşit observaţiile mele.

Dorindu-vă un An Nou fericit, fiţi încredinţat, Domnule Abate şi Drag Coleg, de sentimentele mele cele mai devotate.

Mircea Eliade

 

P.S. Dispuneţi, oare, de câteva exemplare suplimentare? Biblioteca şi Universitatea din Chicago şi Centrul Românesc de la Paris ar dori să posede teza dumneavoastră.

 

[2]

 

30 Mars 1966

 

Monsieur l’Abbé et Cher Collègue,

Comme suite à ma lettre du début février*, j’ajoute quelques remarques, la plupart suscitée par la discution de votre thèse dans un de nos seminaires.

1. (pp. 43-44): je suis d’accord avec vous qu’il s’agit de „grandes difficultés“. Mais, puisque nous sommes déjà en train de „planétiser“ notre culture, je commence à avoir de l’espoir.

2. (p. 66): j’ai l’intention de revenir prochainement sur la structure du temps profane.

3.  (p. 147): vous avez raison: j’ai été trop „négatif“ à l’égard de l’histoire: je l’ai vue surtout à travers les expériences d’une victime de la „terreur de l’histoire“. Mais puisque l’homme est par definition un être historique il faut faire l’effort de comprendre et assumer l’Histoire.

4.  (pp. 163-64) Vous avez très bien vu la „hantise de l’originel“. C’était, chez moi, surtout une propédeutique: il fallait forcer les lecteurs à voir l’important de l’originel.

5.  (p. 168) „Mais dire que la pensée symbolique précède le langage n’est pas un hypothèse inadmissible?“ J’hésite à utiliser le mot pensée. Mais, en tout cas, voici mon point de depart: le langage articulé est une invention récente. Le langage élémentaire peut être assez archaïque. Mais l’homme est attesté depuis presque deux millions d’années (Oldman) Puisqu’il communiquait avec ses semblables à un niveau assez „abstrait“ (anticipation, plans pour une cause commune etc.), il faut induire qu’il utilisait des moyens plastiques (gestes etc.) afin d’exprimer „une pensée symbolique“.

6. (p. 175) M. E. élude la question de la vérité. Tout à fait d’accord. Mais, un jour prochain….

 

[En haut de page:]

Pardonez-moi ces notations en grande hâte. Je pars demain pour Wesleyan University, Center for Advanced Studies. Je serai de retour fin Mai. Si vous disposez de deux exemplaires, un pour la Bibliothèque de l’Université, l’autre pour Paris, je vous serai très reconnaissant de les recevoir.

Votre dévoté, Mircea Eliade

 

* Pour le moment, M. Henri Duchêne ne trouve pas cette lettre dans ses archives. (Note A.M.)

 

 

30 Martie 1966

 

Domnule Abate şi Drag Coleg,

În continuarea scrisorii mele de la începutului lui februarie*, adaug câteva observaţii, cea mai mare parte dintre acestea suscitate de discutarea tezei dumneavoastră la unul dintre seminariile noastre.

1.  (pp. 43-44): sunt de accord cu dumneavoastră că este vorba de „mari dificultăţi“. Dar, din moment ce suntem deja în curs de a ne „planetiza“ cultura, încep să am speranţe.

2. (p. 66): am intenţia de a reveni curând asupra structurii timpului profan.

3. (p. 147): aveţi dreptate: am fost prea „negativ“ faţă de istorie: am văzut-o, mai ales, prin prisma experienţelor unei victime a „terorii istoriei“. Dar întrucât omul este, prin definiţie, o fiinţă istorică, el trebuie să facă efortul de a înţelege şi de a-şi asuma Istoria.

4.  (pp. 163-64) Aţi sesizat foarte bine „obsesia originii“. Aceasta era, la mine, mai cu seamă o propedeutică: trebuia să-i forţez pe cititori să vadă importanţa originarului.

5. (p. 168) „A spune, însă, că gândirea simbolică precede limbajul nu este, oare, o ipoteză inadmisibilă?“ Ezit să utilizez cuvântul gândire. Dar, în orice caz, iată punctul meu de plecare: limbajul articulat este o invenţie recentă. Limbajul elementar poate fi destul de arhaic. Dar omul este atestat de aproape două milioane de ani (Oldman). Din moment ce comunica cu semenii săi la un nivel destul de „abstract“ (anticipare, planuri pentru o cauză comună etc.), putem deduce că el utiliza mijloace plastice (gesturi etc.) pentru a exprima „ o gândire simbolică“.

6.  (p. 175) M. E. eludează problema adevărului. Sunt întru totul de accord. Dar într-o altă zi…

 

[nemaiavând loc în josul foii de hârtie, Mircea Eliade adaugă în partea de sus a acesteia:]

Iertaţi-mi aceste însemnări făcute în mare grabă. Plec mâine la Wesleyan University, Center for Advanced Studies. Mă întorc la sfârşit de mai. Dacă dispuneţi de două exemplare, unul pentru Biblioteca Universităţii, altul pentru Paris, v-aş fi foarte recunoscător să le primesc.

Al dumneavoastră, devotat, Mircea Eliade

 

 

*  Pentru moment, domnul Henri Duchêne nu găseşte această scrisoare în arhiva sa. (Notă A.M.)

 

[3]

 

Le 11 Février 1967

 

Monsieur l’Abbé et Cher Collègue,

Par un de ces mystères de la technologie moderne (atlantique ou transatlantique?) le paquet envoyé de Dinant en été est arrive à Chicago il y a quelques jours. Il paraît qu’il a traversé le Canada (mais pourquoi?).

Je m’empresse de vous remercier, tout en m’excusant de le faire si tard. Notre Bibliothèque a déjà reçu des demandes d’emprunt de la part des bibliothèques universitaires américaines. (J’avais provisoirement déposé mon exemplaire personnel).

Un très intelligent étudiant prepare une thèse sur Ricoeur et M.[ircea] E.[liade], et il travaille maintenant sur votre opus.

 

Encore une fois, merci

Cordialement votre

Mircea Eliade

 

 

11 Februarie 1967

 

Domnule Abate şi Drag Coleg,

Printr-unul din misterele tehnologiei moderne (atlantică sau transatlantică?) pachetul trimis de dumneavoastră, în vară, de la Dinant, a ajuns la Chicago acum câteva zile. Se pare că a traversat Canada (dar, de ce?).

Mă grăbesc să vă mulţumesc, scuzându-mă, totodată, că o fac atât de târziu. Biblioteca noastră a primit, deja, cereri de împrumut din partea bibliotecilor universitare americane. (Depusesem, provizoriu, exemplarul meu personal.)

Un student foarte inteligent pregăteşte o teză despre Ricoeur şi despre M.[ircea] E.[liade], şi lucrează, acum, asupra opusului dumneavoastră.

 

Mulţumesc încă o dată

Cu cordialitate, al dumneavoastră,

Mircea Eliade

 

În acelaşi plic, o recipisă (probabil, aviz de primire), completată de Mircea Eliade.

 

PARCEL POST

Contents: Merchandise

Return requested

FROM: M. Eliade, University Chicago, Illinois 60637

TO:         Monsieur l’Abbé Henri Duchêne

40 Rue de Namur

Belgium Louvain

 

 

[4]

 

 

Paris, le 9 janvier 1977

 

Monsieur l’Abbé et Cher Collègue,

Je vous remercie pour votre letttre du 30 novembre.

Je serais à Bruxelles pour lire mon discours de réception à l’Académie Belge de Bruxelles, le 19 Février. J’éspère pouvoir vous rencontrer!

Recevez, Monsieur l’Abbé et Cher Collègue tous mes sentiments les plus sincères.

Mircea Eliade

 

 

Paris, 9 ianuarie 1977

 

Domnule Abate şi Drag Coleg,

Vă mulţumesc pentru scrisoarea din 30 noiembrie.

Voi fi la Bruxelles pentru a citi discursul meu de recepţie la Academia Belgiană de la Bruxelles, în 19 februarie. Sper să vă pot întâlni!

Primiţi, Domnule Abate şi Drag Coleg, sentimentele mele cele mai sincere.

Mircea Eliade