Valzhyna Mort, născută în 1981 în Bielorusia, s-a stabilit în SUA în 2005. După debutul american din 2008, cu o culegere de versuri apărută în ediţie bilingvă şi la a cărei traducere (făcută de Elizabeth Oehlkers Wright şi Franz Wright) a contribuit, a mai publicat două volume scrise direct în engleză, pentru care a primit mai multe burse şi premii. Actualmente predă la Universitatea Cornell, poeziile fiindu-i traduse în Germania, Suedia şi Ucraina.

 

Uzina de Lacrimi

 

Şi din nou, conform referatului anual,

productivitatea cea mai mare a avut-o

Uzina de Lacrimi.

 

În timp ce Ministerul Transportului îşi rupea călcîiele,

în timp ce Ministerul Afacerilor Inimii

bătea isteric,

Uzina de Lacrimi lucra în schimburi de noapte,

stabilind noi recorduri,

chiar şi de sărbători.

 

În timp ce Staţia de Procesare a Hranei

încerca să digere altă catastrofă,

Uzina de Lacrimi adopta o tehnologie nouă, economic

avantajoasă, a reciclării deşeurilor din trecut –

în special amintiri.

 

Fotografiile angajaţilor anului

erau aşezate pe Peretele Lacrimilor.

 

Sînt, dintre muncitorii companiei, un beneficiar al Eroicei Uzini de Lacrimi.

Am calusuri pe ochi.

Am diverse fracturi pe obraji.

Îmi primesc salariul în produsele pe care le fabric.

Şi-s fericită cu ce am.

 

– Factory of Tears (2008)

 

Ghici cine

 

se vindeca

 

atunci cînd

pierzîndu-mi vederea

ţi-ai pus palma pe faţa mea

doar să fii sigur de asta

 

ar trebui să-mi fie ruşine de mine?

 

să revin în camera ta de dragul meu

transparenţa precum eczema întinzîndu-se pe tot corpul tău

durerea care mereu te pune jos ca o minge-ntr-un joc de copii

vin fără să ţin cont de ce-nseamnă pentru tine

să-ţi ridici braţul şi să-l ţii aşa

în timp ce stau acolo şi

cu o voce care nu-i a mea

şoptesc

ghici cine

ghici cine

ghici cine

 

 

– Collected Body (2011)

 

Facerea

 

Întotdeauna l-am preferat pe Cain.

 

Singurătatea

lui mînioasă, lipsit

cum era de dragostea

mamei, sarcasmul său

creştinesc: „Sînt eu

păzitorul fratelui meu?“

întreabă ucigaşul de frate.

 

Oare chiar nu sîntem

păzitorii morţilor noştri?

 

Hai să-ncep din nou:

 

Prefer merele ce se rostogolesc

departe de pom.

 

Uscat ca o crenguţă

e cordonul ombilical, vîrît între picioare.

 

Cum l-au tăiat, Cain? Cu

o piatră?

 

Sub Cazier

scrii „Mamă, acasă“.

Sub Armă

scrii „Mamă, acasă“.

 

– Music for the Dead and Resurrected (2020)

 

Prezentare şi traducere de George State