Vestiar

• Apostolul poetului romantic maghiar Petőfi Sándor, în versiunea românească integrală a scriitorului şi traducătorului Kocsis Francisko, prefaţa de Balázs Imre József, Iaşi, Tipo Moldova, 2023, este un poem amplu despre înţelesurile profunde ale vieţii. Totul se petrece în spaţiul tăcerii. Tăcerea, locul de zămislire a lumii şi locul unde afli cine este Dumnezeu. Silvestru, eroul lui Petőfi Sándor, este reprezentarea omenescului din noi, care ne locuieşte şi ne biruie în fiece zi. Este imaginea fiecăruia dintre noi în căutarea înţelesurilor, în căutarea Marelui Nume. Este oglinda risipei şi a dezamăgirii: „Dar trupul a rămas tot bătrân şi decrepit, târât în nevoie, sprijinit în toiag“. Atunci când întorci ultima filă, îţi spui ca Silvestru: „Te slăvesc, Doamne, acum ştiu cine eşti!“, şi îţi vezi fiinţa ca pe „suferinţa cea din urmă“, care „de-acum va hălădui prin lume/ Ca o umbră fără trup, ca un trup fără răsuflet de viaţă“.

• Ioana Drăgan, În căutarea nefericirii, postfaţă de Paul Cernat, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2023. Un roman „intercultural“, cum îl numeşte pe bună dreptate Paul Cernat. Cu istorii, himere şi dez(iluzii), dincolo de anecdotică şi de toate scenele joviale, realitatea surprinsă în romanul Ioanei Drăgan „bate“ ideile preconcepute, aboleşte distanţele culturale. Dragostea? Uneori ai impresia că e o poantă, râzi în loc să compătimeşti, ba chiar, te mai trezeşti şi strângând din pumn sau râzând ca de un episod al vieţii tale. Un roman cuceritor nu doar că te face să trăieşti în scriitura Ioanei Drăgan, ci şi prin personajele atât de fireşti, cu banalitatea lor, imprevizibilul şi de o frumuseţe pe care o are doar aerul realităţii. Toţi, alături, cititori sau protagonişti ai romanului, parcurgem drumul acela spre infernul nefericirii visând că dincolo de culmea din orizont e fericirea. Imprevizibil e şi finalul, dar ţi-ai fi dorit să fie altfel, să-ţi spui: iată, dragostea e acolo unde e fericirea, dar nu, finalul e ca în viaţă: fiecare se scutură de sine şi din locul natal scrutează culmea de la orizont şi speră… Un roman cu forţă narativă despre cele mai esenţiale nelinişti ale fiinţei: dragostea vs. singurătatea, libertatea vs. inhibiţii şi fericirea vs. viaţa cu a sa nefericire(?)

• De la nefericirea Ioanei Drăgan, aşa cum era de aşteptat, am ajuns la războiul Radmilei Popovici, Şi eu sunt Ucraina. Manifest Poetic, cuvânt-înainte de Sorin Bocancea şi postfaţă de Angela Aramă, Iaşi, Editura Junimea, 2023. Chiar am crezut că e doar o carte cu poeme şi că în urma ei voi fi lăsată să număr stele, dar volumul te aduce aproape de forma de rezistenţă tăcută, la contraatac împotriva războiului. Aşa, cu mâinile goale şi cu o armă „mică“ – toate cuvintele prinse de tivul inimii, cuvintele Radmilei Popovici. Manifestul scriitoarei e ca Ţipătul lui Edvard Munch, deşi îmbrăcat în „pamflete, poeme, imnuri, blesteme“ (cum suntem avertizaţi încă de pe pagina de copertă). Radmila Popovici îţi duce ţipătul până-n mijlocul oricărei fiinţe şi mai apoi, cartea nu-ţi dă pace. Vezi cu ochii ei cum aici, aproape, sunt „doar cruci şi nu spice“. E o carte născută din cruzimea suferinţei şi care te face să fii cu ochii larg deschişi spre lumea ce acoperă adevărul cu morţi, rupturi, torturi şi nedreptate. „unii oameni numără/ în beznă stelele alţii/ lipesc cu sânge/ stele pe epoleţi// (…)/ uneori întrebările/ strigă la cer// dar cerul e/ pustiu“. Când ai închis Manifestul, te apuci să ţipi: „opriţi planeta, vreau să cobor la prima/ să-mi iau o casă cu vedere la Terra/ (…)/ eu de la viaţă îmi doresc să nu mor“, vorba cântecului.

• Grete Tartler, Voci feminine de redescoperit, Iaşi, Editura Junimea, 2023. O lentilă asupra numelor şi direcţiilor literare marginalizate, uitate sau chiar ignorate. „Prezentul volum porneşte de la consideraţii asupra operelor unor scriitoare prestigioase sau mai puţin cunoscute, dar care au influenţat curentele literare ale epocii, precum scriitoarele romantismului german, autoare care au scris în lumea orientală şi în emigraţie, direct în engleză sau alte limbi de circulaţie, scriitoare, traducătoare şi editoare din România care au contribuit şi contribuie în continuare prin strădnaiile lor, nu întotdeauna recunoscute, la schimbarea adusă de Zeitgeist-ul noului mileniu.“ (O.G.)