a30

Michel Menaché

Michel Menaché, născut la Lyon (5 iulie 1941), din părinţi provenind dintr-o comunitate sefardă din Constantinopol, se simte la fel de bine în Grecia, în Turcia, în Franţa şi se entuziasmează cu o uşurinţă şi cu o subtilitate de invidiat în faţa scrisului provenind din cele mai surprinzătoare colţuri ale lumii. Poet, critic literar, animator de ateliere de scriere, creator de poeme-obiecte, şi-a câştigat existenţa ca profesor de litere la Liceul Gabriel Fauré din Annecy, între 1987 şi 2001, iar din 2004 s-a stabilit în prima capitală a Galilor, Lyon, unde l-am şi cunoscut.

În 1973, a înfiinţat ARPO 12, o grupare de poeţi şi plasticieni pe care a animat-o, pe durata celor 12 ani cât a funcţionat. Împreună cu Jean-Louis Jacquier-Roux, a creat, la Montceau-les-Mines, în 1977, revista şi gruparea Impulsions. Este membru al juriului «Prix étudiant» pentru Poezia tânără (între 1983 şi 1985: Clarté – Europe). Colaborează la numeroase reviste: Europe, Cahier Critique de Poésie, Coup de soleil, Hippocampe, Bacchanales, Apulée, La Polygraphe, Faire Part, Lieux d’Être etc. Cea mai recentă creaţie de autor, cd Excès de naissance, poeme, editura Autrement dit 2004.

 

 

Dansând absenţa

                Omagiu Pinei Bausch

            («Fugind spre mine însămi»)

Dansând sub vid

Ea spaţiul deschide

Spre-aripi de tăcere

Şi-auz de mistere

*

Speleolog al fiinţei

Dansând se strecoară

Înger rătăcit

În adâncurile absenţei

*

Dansatoare solitară

Umple spaţiul golit

Al unui templu pustiu

De divinităţi părăsit

*

Deschide balul

În camera pustie

Unde corpul învie

Arhipelag de semne

*

Singurătate de funambul

Mereu între nasc şi mor

lungimea funiei se potriveşte

după pulsul unui arpentor

*

«Bucuria e cea mai bună soluţie»

zicea ea

Opt mii de garoafe în Curtea de Onoare

Nelken poem pururi roşu ca sângele

Pinei

Pururi aiurea

                Omagiu lui Mahmoud Darwich

Eu locuiesc într-o valiză, zicea el

Un aiurea ne poartă

Rândunică a uitării

Aiurea vălătuc de vis

Aiurea la ţâţânile dorului

Aiurea unde poţi să nu fii

Aiurea unde poţi renaşte

Aiurea în pribegii şi derive

l’entre-deux unde te pierzi

în aşteptarea unui ţărm

Aici tot aplecat spre-aiurea

Aici înclinat ori ridicat sub cer

Drum de cumpănă bascule

Nisipurile mişcătoare ale speranţei

Confortul strâmt al lui aici

Riscul consimţit al lui aiurea

Aici şi aiurea

Fraţi spulberători.

Aiurele morilor de vânt

Aiurele aripilor de nori

Aripi de-exil şi de furtună

Dând glas fragil

şi totuşi tare

Locuiesc într-o valiză

Zicea poetul galilean

polen de lacrimi

mişcare perpetuă

parabole bete de iasomie

Locuiesc într-o valiză

zicea Mahmoud Darwich

înaintând doar pas cu pas spre

aiurele din arhipele

Palestinian planetar

Mahmoud Darwich

La Houston s-a sfârşit

Cu valiza deschisă infini

Mâinilor fraterne…

Golful Îngerilor

Golful îngerilor se deschide

decolteu fremătător

înspre oraşul de sus

La promenade des Anglais

respiră adierea de corpuri

şi-a florilor din ronduri

Umerii dezgoliţi

Urcă la bursa privirilor

Ca nişte mari şambelani

Ducând parasoluri ca pentru o regină

Palmierii se apleacă spre trecătoarele

de lumină stropite

Naiade ale asfaltului

Ce se înalţă peste valuri

Matisse şi Picasso au îmblânzit

Şi ritmuri şi culori

Barca Sfintei Reparata

virgina martirizată în Cezareea la cincisprezece ani

bântuie încă prin golf

în nopţile fără de lună

Fâlfâit de aripi

Mângâierile îngerului

leagănă oraşul la margini de legende

unde în zvâcnete de inimă tremură

cerneala mişcătoare a poemului…

Prezentare şi traducere din franceză de
Florica Courriol