VLADIMIR TISMĂNEANU, EPSILON ŞI PARTINITATEA

Paul Georgescu s-a născut pe 7 noiembrie 1923 şi a murit pe 15 octombrie 1989. Indrăgostit de bolşevism, a fost pontiful criticii literare staliniste din Romania sovietizată. Scăpărător de inteligent, era un posedat. Un rob al Istoriei. Teroriza în numele idealurilor luminoase. Antifascist visceral, şi-a trăit anii finali convins că dictatura lui Ceauşescu era una neolegionară. În interminabilele sale monologuri telefonice se referea la liderul partidului pe care îl slujise cu incandescentă pasiune drept Căpitanul.

Un personaj care ar fi putut figura în caracterologia propusă de Czesław Miłosz în Gândirea captivă. Să-l numim Epsilon. Nu era un birocrat, ci un iluminat. Mai exact, un fanatic. Distanţa intelectuală dintre Epsilon şi un N. Moraru era de ani-lumină. În conversaţii private era de un sarcasm nebun, inclusiv la adresa dregătorilor ideologici. Cultiva cinismul moralist. Sau moralismul cinic. Avea geniul calamburului. Dar nu renunţa în ruptul capului la „spiritul partinic“.

Securitatea era cu ochii pe el, ca şi pe amicii săi, în primul rand Milo Petroveanu. Gazeta literară a fost cureaua de transmisie a liniei de partid în rândul scriitorilor. Paul Georgescu nu avea îndoieli. Era instructor de partid prin vocaţie. Nu a fost şi nu putea fi un eretic. Nu l-a obligat nimeni să fie stalinist. S-a obligat singur şi nu s-a abjurat. Despre destinul revistei-fanion a Uniunii Scriitorilor a scris cu acurateţe, rigoare şi rafinament conceptual Anca Luminiţa Marcu.

„(…) Soluţiile lui Lenin erau găsite singurele adevărate. Deosebirea consta în aceea doar că Lenin gândea fulgerător, prevedea posibilităţile de ripostă ale duşmanilor revoluţiei. (…) Gândirea lui Lenin era dialectică şi istoriceşte concretă. (…) Când date noi, importante, apăreau, Lenin regândea întreaga situaţie, re-elabora o nouă tactică (…). O zi cu Lenin nu poate, evident, cuprinde nici toate problemele, nici întreaga desfăşurare a Revoluţiei din Octombrie(…)“ (Paul Georgescu, O zi cu Lenin, Gazeta Literară, anul XI, nr. 17, 23 aprilie 1964, p. 1).

„(…) Literatura noastră face parte integrantă din lupta poporului pentru construirea socialismului. Este deci firesc ca scriitorii noştri, patrioţi, însufleţiţi de spirit de partid, să considere îndrumarea literaturii de către Partid drept principiu de bază al activităţii lor creatoare. (…) Literatura este nu numai parte integrantă, ci şi factor activ în construirea socialismului. (…) Partidul a chemat şi cheamă scriitorii şi criticii la un schimb de păreri liber şi constructiv, desfăşurat larg în cadrul ideologiei socialiste.(…) Nu se poate să nu recunoaştem că în acest sector vital critica noastră a dat dovadă de prea puţină combativitate. Analiza critică «la obiect» (cum cere pe drept Marin Preda) ar trebui să o îmbinăm cu articolul sintetic în care, pornind tot de la obiect, să ajungem la generalizări creatoare. (…) În artă nu avem de-a face cu idei care se află în spaţii şi pe care doar iniţiaţii le văd, ci cu idei artistice, cu idei realizate în opere de artă. La a 35-a aniversare de la întemeierea partidului scriitorii noştri îşi reînnoiesc hotărârea de a dărui opere demne de epoca măreaţă a construirii socialismului“ (Paul Georgescu, Îndrumarea literaturii de către Partid, Gazeta Literară, anul III, nr. 18, 3 mai 1956, p. 1).

„(…) Luptând împotriva dogmatismului, a interpretărilor vulgarizatoare şi a cărţilor deficitare artisticeşte, noi luptăm pentru întărirea principiilor noastre de bază, apărăm linia leninistă în literatură. Discuţiile noastre trebuiesc intensificate dar ele sânt folositoare atâta timp cât ne îndreaptă spre scopul nostru unic: socialismul!“ (Paul Georgescu, Discuţii, Gazeta Literară, anul III, nr. 44, 1 noiembrie 1956, p. 1).