REVISTA REVISTELOR

România literară, nr. 44/2023

Din sumarul extrem de bogat al revistei, reţinem reflecţiile politice ale lui Nicolae Manolescu care defineşte cu exactitate „polii puterii mondiale“: „Se vorbeşte tot mai mult în ultimul timp despre refacerea unui al doilea pol de putere mondială. Nu identificat cu Federaţia Rusă, ale cărei slăbiciuni, pe toate planurile, nu mai reprezintă un secret ca în urmă cu câteva decenii. Contând mai degrabă pe China. Dar, ca şi în trecut, Rusia ştie să-şi facă fideli în toată lumea. Nu datorită mirajului ideologic ca înainte: dar datorită unui ajutor economic aparent neprecupeţit pentru statele africane, pentru unele ţări arabe. Se reface sub ochii noştri, dacă nu lagărul comunist, o coaliţie de ţări nedemocratice, autoritare: China, Vietnam, India, Turcia, Iran, Siria, Venezuela, Cuba, Coreea de Nord. Începem să nu mai putem vorbi despre un singur pol de putere. Şi nici despre un nou Război Rece: ceea ce se întîmplă acum în Ucraina şi în Israel este un război adevărat, pornit de Est împotriva Vestului, în care nu SUA şi Rusia reprezintă polii, ci, pe de o parte, ansamblul ţărilor democratice din Europa şi Israel, SUA Taiwan, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelandă, iar pe de alta, China, Rusia şi celelalte pe care le-am menţionat. Să luăm lucrurile pe rînd. Mai întâi, e dificil de prevăzut ce vor face ţările arabe, veritabile teocraţii sfâşiate religios între şiiţi şi suniţi. Irakul, Afganistanul, Pakistanul s-au aflat într-un îndelungat război cu ambele tabere, aşa că nu se ştie cum va reacţiona fiecare. Situaţia Asiei e la fel de complicată. Când eram la UNESCO, cele mai multe foste republici sovietice mergeau pe mâna Federaţiei Ruse.De la o vreme, de când Putin şi-a afirmat ambiţiile Marii Rusii, unele par să fi bătut în retragere, Kazahstanul, Uzbechistanul.“

Ştafeta comentariilor pe teme politice este continuată de Mircea Mihăieş care consideră că „Războiul Israelului cu Hamasul se anunţă unul dificil şi de lungă durată. Ar fi bine ca demonstranţii din diverse ţări – aceşti apologeţi ai crimei – să renunţe să mai umble cu făcliile aprinse pe lângă butoiul cu pulbere“.

Un diagnostic politic lipsit de echivoc pune şi Al. Călinescu în Interstiţiile sale, consacrate unor „lucruri uitate, lucruri ocultate“ din comunism. Referindu-se la volumul Zece feţe ascunse ale comunismului de François Kersaudy, el scrie: „«Cine eşti tu, Che Guevara?» este titlul capitolului care demolează mitul marelui «Che», «omul cel mai complet al epocii noastre», cum îl considera pe vremuri Jean Paul-Sartre, «o icoană militantă şi romantică», cum îl caracterizează astăzi primăriţa socialistă a Parisului, Anne Hidalgo. Dar vai, realitatea este mult diferită! Kersaudy îl urmăreşte pe Guevara încă din adolescenţă şi ne pune în faţă un individ care se complace în minciună şi care îşi construieşte o reputaţie nemeritată. Nici măcar studii de medicină serioasă nu avea, deşi pretindea că e medic, dar acesta e un fapt minor. Şi-a câştigat aura de revoluţionar prin cinism şi cruzime. E scandalos, insistă Kersaudy, că acest asasin fără scrupule a devenit idolul unei părţi a tineretului de astăzi“.

Rămânând în sfera politicului, consemnăm Declaraţia din Parlamentul României, la împlinirea a 55 de ani de la apariţia României literare, a deputatului Ioan Vulpescu, fost Ministru al Culturii, unul din puţinii care şi-a onorat cu profesionalism mandatul: „Astăzi, la 55 de ani de la debut, România literară nu este doar un punct de referinţă, ci şi o mărturie a rezilienţei literaturii şi a analizei critice în faţa schimbărilor socio-politice. De la Geo Dumitrescu la Nicolae Manolescu, revista simbolizează integritatea, apărarea adevărului şi promovarea valorilor autentice. Mai mult decât o simplă publicaţie, oferă o imagine fidelă a evoluţiei literaturii româneşti“.

Extrem de interesant grupajul de scrisori inedite ale lui Radu Cosaşu. Personalitatea unui scriitor e asemenea unui dodecaedru, reconstituită nu doar din opera sa, ci şi din mărturiile celor care l-au cunoscut. Epistolarul Radu Cosaşu, oferit de Dumitru Augustin Doman, demonstrează generozitatea, vivacitatea şi sinceritatea molipsitoare a nuvelistului. De la adresarea cu „Domnule Prieten“ până la mărturisirile personale şi recomandările literare, totul este potenţat cu cordialitate, polemici fine şi grija de a nu răni, dar mai ales cu fidelitate faţă de propria voce. „Prietene, mă îngălbeneşti şi mă întuneci… N-am niciodată două creioane – unul pentru «eroi», altul pentru Doman! Nici două creioane şi nici două «timpuri». Te vei mohorî la rândul dumitale, când îţi voi spune că scriindu-ţi am sentimentul că lucrez la nuvelele mele! Niciodată nu mi-am permis să-mi despart prietenii de ficţiunile mele.“

(L.F.)

Ultima ediţie print a Gazetei Sporturilor

De Ziua Morţilor, arghirofilul RINGIER – furios că redactorii îşi apără libertatea lor editorială – a lichidat, peste noapte, ediţia tipărită a Gazetei Sporturilor, cu două luni înainte ca ziarul să intre în anul centenarului său. În 3 noiembrie, redacţia ziarului Libertatea a oferit spaţiul său editorial Gazetei Sporturilor, pentru ca redactorii acesteia să-şi poată lua la revedere de la cititorii săi. Cităm măcar un gînd al lui Andrei Crăciun: „… e pentru prima dată cînd mă gîndesc la faptul că e mai bine că domnul Radu Cosaşu nu mai e aici. Nu ştiu cum ar fi trecut peste moartea ziarului tipărit, Gazeta noastră“. (I.V.)