Îndreptar pentru tata

Uite tată, aceasta e marea din cărţile poştale

unde noi nu am fost împreună niciodată

valurile uneori sunt line

poate când stai cu capul sub apă vezi tot ce ar fi putut să fie

te rog să nu îţi fie teamă

castelele din nisip ridicate în grabă sunt precum poveştile tale dinainte de culcare

hai să ne plimbăm pe ţărm

o să striveşti scoicile cu tălpile tale

din când în când cerul din ochii tăi va măcelari

linia delicată dintre viaţă şi moarte

şi nimeni nu va şti unde să caute vinovatul

Haide tată, strânge apa din mare

într-o cană de tablă

şi limpezeşte-mi părul

ca înaintea plecării tale

de atunci n-am mai ştiut să fiu copil vreodată