N. Steinhardt către Lucian Boz

Lucian Boz l-a cunoscut pe Nicu Steinhardt la Paris, unde Lucian Boz se ducea din doi în doi ani să se întâlnească cu colegii de generaţie, Eugen Ionescu şi Emil Cioran, iar într-una din aceste veri s-a nimerit să fie la Paris şi Nicu Steinhardt, venit să-l caute pe Emil Cioran. Acesta i l-a recomandat lui Boz pe Steinhardt şi cei doi au petrecut clipe frumoase împreună, păstrând apoi legătura prin intermediul scrisorilor. Culant şi atent la viaţa scriitorului călugărit, Boz îl urmăreşte cu atenţie, trimiţându-i mult dorita cafea, pe care Steinhardt o savura în mod deosebit şi fără de care nu putea trăi. Periodic, punea la poştă câteva pachete mai mici sau mai mari, care produceau atâta bucurie destinatarului. Pentru a le putea ridica de la poşta din Bucureşti, atunci când el se afla la Rohia, Steinhardt i-a dat adresa unei rude, care făcea serviciul de a sta la coadă la vamă sau pe la serviciile poştale din capitală. Ca să intre în posesia lor ceva mai repede, Boz a încercat să le expedieze mai aproape de Rohia, la Tg. Lăpuş, unde Steinhardt ar fi avut posibilitatea să le ridice mai repede. Aventura călătoriei pacheţelelor de cafea devine uneori de domeniul fanteziei, dar, în ciuda greutăţilor întâmpinate, cei doi nu renunţă la acest mijloc de comunicare, şi Boz e demn de admirat pentru perseverenţa şi tenacitatea sa.

Reproducem aici încă un lot de scrisori care n-a intrat în volumul pregătit de noi, Lucian Boz, Scrisori din exil (Editura Dacia 2001), în ideea că poate vom realiza o nouă ediţie din această corespondenţă. (Mircea Popa)

• Lucian Boz

I

GOD BLESS YOU ALL!

Rohia, 1985-1986

Iubite Luciane,

Ţie, Corei şi fiului tău: cele mai bune urări pentru 1986!

Întru mulţi şi sănătoşi ani!

How are you, my dear chap?

Eu unul: conform cu vârsta!

Cu sinceră, statornică, recunoscătoare şi prietenoasă afecţiune,

Nicu Steinhardt

II

Bucureşti, 28 martie 87

Iubite Luciane,

Mulţumesc mult pentru gândul tău cel bun de a-mi trimite nişte cafea. Gând mai bun nici că se putea.

Până astăzi însă cafeaua nu a sosit.

Eu mă aflu acum în Buc[ureşti], după o iarnă (lungă şi grea) petrecută în Ţara Lăpuşului. Nici acum nu s-ar putea spune că iarna a trecut. Este probabil să rămân aici până în primele zile ale lunii mai.

Sper să-ţi ajungă scrisoarea aceasta înainte de Pesah, pentru care goi-ul de mine îţi adresez cele mai sincere şi mai bune urări, atât ţie, cât şi Corei şi fiului tău.

Mai e nevoie să-ţi spun cât de înduioşat şi de bucuros mă aflu constatând fidelitatea prieteniei tale şi cât de mişcat de atâta gentileţe?

Cu sănătatea trupească nu am a mă prea lăuda din pricina străvechii mele boli intestinale, cu aceea sufletească însă lucrurile merg simţitor mai bine.

Ilustrata ce mi-ai trimis cu prilejul anului nou îm arată cât de superb e locul unde locuieşti. Am pus-o la loc de cinste şi o privesc mereu cu mare plăcere.

Mai public din când în când câte un articolaş, rar, şi duc o viaţă foarte retrasă, cum se şi cuvine unui venerabil bărbos.

Gândurile şi urările mele cele mai bune vă însoţesc. Din toată inima, al tău, Nicu

• Nicolae Steinhardt

III

24 sept. 87

Iubite Luciane,

Astăzi, zi de Roş Haşana, am primit cafeaua!

Ce bună şi plăcută surpriză! Ce minunat dar!

Mulţumirile mele cele mai sincere şi mai prieteneşti.

Nu!, deloc beţiv, dar cafegiu mă recunosc.

Sper că înainte de primirea prezentei, îţi va fi sosit şi plicul meu conţinând textul Creangă, Dickens, Proust (un articolaş)!

Pentru noul an evreesc, ţie, Corei şi lui Alan: întru mulţi, sănătoşi şi fericiţi ani!

Gentileţea ta şi fidelitatea prieteniei mă emoţionează.

Sper să mă înapoiez la Rohia în noiembrie. Până atunci mai dau lupta cu neajunsurile celui de-al 3-lea age!

Te rog să dai cea mai deplină crezare a absolutei sincerităţi, a gratitudinii şi afecţiunii mele.

Ever most sincerely, faithfully and gratefully yours, Nicu

IV

Rohia, 26-2-88

Iubite Lucian,

Mă bucur să ştiu că volumele trimise ţi-au parvenit. Aflarea lor nu a fost uşoară. La noi, după 24 de ore de la apariţie, aproape orice carte este – practic vorbind – out of print.

Mi se confirmă din Buc[ureşti] primirea coletului cu 400 g. cafea. Cele mai bune şi mai sincere mulţumiri.

Deoarece însă formalităţile de ridicare a coletelor au fost mult complicate în ultima vreme, ridicarea lor a devenit o treabă grea. Verişoara mea a fost nevoită să stea 4 ore la rând, în picioare, spre a ridica pachetul. Taxele vamale sunt şi ele destul de piperate.

Cred de aceea că este mai cuminte să nu-mi mai trimiteţi vreun colet. Nici mie, fiind în Bucureşti, nu-mi va fi la îndemână să fac 4 ore (ori mai mult) de coadă, în picioare, la un oficiu poştal situat la marginea oraşului.

Îţi mulţumesc din toată inima pentru prietenia, bunăvoinţa şi gentileţea ta, dar sunt sigur că mă vei înţelege.

Am tot avut necazuri cu sănătatea în ultima vreme: cordul, intestinele şi un stupid accident (opăreală de gură) cu urmări dureroase şi tare neplăcute. Deh! De-ale vârstei…

Sper că tu te ţii mai bine!

Încă o dată, multe înduioşate mulţumiri, multă statornică şi caldă afecţiune şi recunoscătoare prietenie. Al tău, Nicu