Leo Butnaru

Vacanţa ţine scriitorul în stare activă de oarece… ne-vacanţă

În unele vacanţe, mi se întâmplă şi clipocirea alertă pe claviatura notebookului, digitaţii cercetătoare pe ecranul tabletei. Asta, când îmi iau tema pentru acasă, convertind scrisul de mână în cel… tehnic, redactând. Însă, şi în vacanţe, pe un picior de plai sau transfrontaliere, am la îndemână blocnotesul sau fişe din hârtie, pregătite special pentru note. Ştiţi şi dumneavoastră, – ţi se întâmplă să laşi propoziţii utile, crezi, mâine, în viitor, pe prospecte procurate pentru a te dumeri într-un oraş sau altul, consemnezi pe pagini informative lăsate pentru vizitatori în biserici, mănăstiri, intrări în muzee. Apoi „clasica“ metodă de a nota ceva pe tichetul de tren, avion, autocar, pe şerveţele… Ba şi fotografiile îţi servesc de… sufleur la scris, unele imagini fiind chiar cu texte-„extrase“ din informaţii urbane, din afişajele la situri arheologice etc. O metodă de a lua note poate fi, şi chiar este, funcţia „înregistrare voce“ a telefonului, căruia, din mersul în/prin vacanţă, uneori îi spui ceea ce ar fi bine de trecut mai târziu în calculator, în texte.

Vremurile şi modificările din firea omului, din registrul său emotiv au mai atenuat din presiunea emoţiilor, plusând ceva mai mult raţionament, stil „neutru“, abilităţi tehnicist-scripturale, digitale, electronice, virtuale în scrisul din vacanţe care nu are… vacanţe. Scrisul. Surprinsul. Tresăritul la o idee-scânteie. Pentru că şi în vacanţe te poate încerca şoapta, sugestia „divină“, inspiraţia, ca taină, poezie, romantism. Ca scris.

Mai multe (posibile) vacanţe mi-au coincis, „s-au contopit“ cu călătoriile, cu experienţa de a fi drumeţ care încearcă să rămână activ şi ca scriitor, jurnalist. În plecările prin lume, ca vacanţe… itinerante pe pământ, prin aer sau pe ape, am scris şi note/jurnale, am acumulat o anumită experienţă şi îndemânare tehnică de regizare a textelor. Însă totul e bine (uneori, şi frumos) până la momentul în care tehnica nu ţi-o ia înainte, nu ţine să domine, ci are… puţintică răbdare, „aşteaptă respectuos“ să fie solicitată, când e cazul, să o aplici. O îndemânare tehnică în bune relaţii cu spontaneitatea, surpriza deschiderilor de noi unghiuri de vedere şi percepere, inclusiv prin scris, a priveliştilor lumii, forfotei oraşelor, freamătului mărilor, însingurărilor campestre, pantelor răcoroase ale munţilor, nostalgiilor anticelor ruine „celebre“. În cazurile când le am la purtător, notebookul, tableta, telefonul, zis inteligent, sporesc randamentul fixării notelor, organizării textului şi, visător, parcă, se întâmplă să mă… bucur (sau… nu?) că nu mai trebuie să transcriu fişele (o parte din note le fixezi, totuşi, pe hârtie, nu se poate altfel), ci am însemnările, pasajele de text direct în laptop, de unde, în orele de odihnă de atâta… vacanţă, le preiau pentru totum. Iar dacă acest timp al săbăşagului, diacopiei (ca să invoc sinonime mai exotice pentru vacanţă) te predispune şi la texte cap-coadă (mici proze, eseuri, poeme), să le zicem (mai) temeinice, acestea se scriu, se completează serile, însă de cele mai multe ori – dimineţile, când tu înconjori spaţiul din faţa şi de pe laturile calculatorului cu fişele-note, cu pliante culese de prin locurile vizitate. Însă asupra unor astfel de subiecte/teme se meditează de la distanţă, de la o anumită depărtare cronologică, post-factum. Astfel ordonarea, completarea şi redactarea celor scrise în vacanţă fiind mai eficiente.

Iar de când cu inteligenţa artificială, îţi spui că, poate, cândva, omul doar se va gândi ce doreşte să scrie, iar textul cugetărilor sale să apară direct pe display…

Impresiile din vacanţe ţin scriitorul în stare… activă (chiar dacă la… turaţii mai potolite). Îl ţin în stare de oarece ne-vacanţă, încât văzutul, auzitul, aflatul direct, imaginatul se autopropulsează spre interiorul firii sale, unde sunt supuse, în măsura de care este capabil, asimilării, dar şi evaluării estetice, convertirii literare. Iar dacă mai are la îndemână şi un MS (Memory Stick), în care să-şi fi depozitat materiale selectate special pentru eventualele necesităţi de a scrie (şi) în timpul vacanţei, înseamnă că a înţeles ceva din specificul scriitorului în… specificul lumii noastre…