„Radicalizarea

actului scriptural

nu mai poate admite

nici o iluzie,

expulzarea „viziunii“

este cerută

de noua conştiinţă

a textului.“

Ioan Holban

 

 

Nici o viziune ca lumea

 

Ai ajuns aici şi melancolia e mai puţin îngâmfată.

Viitorul doarme, fii mândru că nu cunoşti

dorinţa de a-ţi purta eşecul pe străzi

stăpânindu-i deplin zgarda frumos colorată.

Momeala pentru care-ai vrut proporţii de aur nu mai are

nici o putere. Frica ei mediocră

asemeni unui plod lepădat

te loveşte cu moartea exact peste gură.

Nici un pietroi nu-ţi atârnă de grumaz,

nici o viziune ca lumea.

Şi tu vrei să te creadă.

Vrei să spui fără ocoluri

că nu ţi-ar strica puţin romantism şi învingătorii toţi să te creadă.

 

 

Artă poetică de etapă

 

Limbajul şi tinereţea te-au apărat îndeajuns:

sublima sinteză moare mai des şi învie mai rar.

Doar eroarea stă gata să nască, de multe ori

natura şi înţelepciunea lucruri cu totul opuse

au ţinut să obţină. Ochiul vede că ninge, el nu

poate nici acum învăţa îndoiala metodică,

ochiul vede că ninge, trecutul o singură dată

îţi spală picioarele şi treaz aştepţi clipa să poţi

stoarce din ea efecte cu adevărat luminoase.

Hai să cântăm, ar trebui să le strigi celor patru pereţi între

care, fără îndemnul tău, enigmele devin carnivore, hai să

cântăm, cele violente nu dăinuie, în ordine

şi extaz putem trăi până la adânci bătrâneţi,

mai ştim câte ceva, complice cu noi libertatea

se îngraşă pe zi ce trece, hai să cântăm,

copiii noştri se uită numai şi înţeleg tot ce trebuie.

 

 

Poem de tranziţie

 

Într-o parte foc într-o parte apă

la mijloc o lamă de cuţit

pe care ca o ciupercă tânără culeasă în zori se

desparte sufletul meu de draga lui rădăcină

în flăcări se pierde un ghem otrăvitor de cuvinte

 

în valuri se îneacă o înţelegere de care n-are nimeni nevoie

pe micul meu Macintosh vezi o anumită fereastră

doar după ce ai închis ferestrele atotştiutoare

de dinainte

 

dar undeva în cenuşa ori în mâlul Cortinei de Fier

se minunează de sine însăşi o mână care tocmai a învăţat

alfabetul.

 

 

Vinovaţi cu toţii

 

Miezul nopţii chiuie în manualul de logică.

 

Nu e bine, îţi spun, nu e bine,

ai ajuns egal cu propriul tău colac de salvare.

(L-ai învăţat să-ţi potrivească perna sub cap;

dacă uită, perna e mai periculoasă decât cimitirul.)

în ultima vreme vă confundă aproape toţi trecătorii

şi duşmanul există tocmai din cauza asta.

Frumoasă imagine: tu şi colacul tău de salvare.

Voi doi rupeţi anual în bucăţi

biografia unui sinucigaş premiant.

Nici nu vă pasă că operaţia se repetă.

Pe holul cel mai întunecos al istoriei

voi doi vă jucaţi de-a dreptul cu focul.

Hi-hi, cei care veneau cu pedepsele

s-au înghesuit toţi foarte aproape de eroism.

Acolo până şi norii emană o stare de siguranţă.

Recompense din plin, intransigenţă cât trebuie,

firul de iarbă saltă spre ideal

fără poticneli secundare.

 

Oricum, mult prea des

perna ta e mai periculoasă decât cimitirul

şi poţi să fii mândru că nimeni n-o vede.

 

 

Circuitul compromisului în natură

 

Ceva anume o mănuşă solzoasă un pericol diform

atrage cuvintele compromise ceaţa din dicţionarele lumii

pe un munte de măşti se căzneşte soarele să răsară razele

lui se pierd pentru încă un anotimp una de alta mintea

se pune bine cu toate variantele morţii

sufletul doar cu tăişul confuz al celei din urmă epoci istorice

 

fericiţi vom fi de frică să nu se răzbune

nefericiţi de frică să nu ajungem s-o răzbunăm.

 

 

Departe de bătrâneţe

 

Vălmăşag pofticios măreţii derutate

echivocul cade de pe bicicletă o jună Cassandră

îmi dă cu tifla înnoadă faţa mea nouă la două capete

 

unul se aliniază pentru controlul de calitate

celălalt îşi caută echilibrul pe năsălie

 

în durerile facerii muţenia amândurora

sub acelaşi cearşaf într-o usturătoare structură poetică.

 

 

În loc de vâsle

 

două cuvinte trăgeau orizontul spre inimă.

Gândeai poate

cum îşi urcă ninsoarea potecile dincolo

de această bănuială a verii.

 

Nici o prăpastie nu are coperţi mai frumoase

decât fagurii pe care asfinţitul ni-i pune în braţe.