„Dacă cineva
se îndoieşte că există
o soartă a cărţilor,
să citească Poemul de
oţel. Aş vrea să spun
de la început că mi se
pare una din
extrem de rarele cărţi
în care se întrevede
geniul poetic.“
Nicolae Manolescu
Ce bine e să fii salariat. Să mergi la supercoop şi
să întîlneşti alţi doi ingineri şi să-i somezi să-şi
dezamorseze cartelele. Să iei cuvîntul zicînd doar:
nu credeţi că am venit să-mi tai stînga ci s-o
pup cu desăvîrşire. Dacă mînia-mi va înroşi ţeasta
sub coif voi intra în grădina lerului dacă-l reneg
pe muncitorul meu ce buze mai aştept. Mă întîmpi-
nă ca om viu ieşind blînd din uzine. E aşa de bun
la înfăţişare că nimeni nu trece pe lîngă el
fără să nu promită. Blîndul mi-a zis: ce aliaj poa-
te fi între noi finul fierului? (departe stă o tur-
mă de angeli păscînd; dacă îl dau afară îl las
să se ducă la match?). Dacă judec cu o milă de
miel subt drapel. Arunc mărgăritarele stil de oţel
înaintea mîţei agentului ca să văz ce fel de dinţi
sparge; dacă pisicu e-n lapte mă toarnă la taika
şapte de e cotoi de metal este clar. În vremile a-
cestea de neştiinţă ei înlesnesc cîrnilor să se în-
fierească; livrează o tehnică prin care vor scopi
creierele din boxa de oase cu ăla despre care vor-
besc. Pe cînd era al locului locuitorii s-au ară-
tat cu un steag în fascicule strigînd: fierul acesta
oţeleşte porumbeii într-un fel care este împotriva
păcii. Li s-a răspuns: dacă era vreo scofală, de ca-
pul vostru v-aş fi înţeles prin inducţie locuitori-
lor altfel nu ştiu nimic. A fost invitat la reu-
niunea ştiinţifico-tehnică din anul 1260. A văzut un
moşulică aşezîndu-se la pupitru şi avea sub braţ un
dosar cu zece secţiuni şi şapte titluri. A văzut că
pe secţiuni strivea zece havane iar titlurile erau
nume de echipe. Moşul pe care l-a văzut semăna cu o
cutie avea ochii ca de copil şi o gură ca de focă.
Rectorul sălii oferindu-i scaunul său i-a dat o
pîlnie mare şi toată sala era electrizată. Apoi a
văzut ridicîndu-se în fumul sălii o babă ce făcea
minuni şi vorbea exact ca moşul. De fapt baba nu de-
monstra decît ceea ce era de demonstrat pentru ca
locuitorii sălii să laude şi mai mult ştiinţa moşu-
lui dintîi a cărui echipă de moarte fusese renova-
tă. Şi deci era aşa. Stimate 123. Pe cînd eram ne-
copt purtam corniţe pe frunte dar tu mi-ai transmis
în circuit fineţea finului fierului aşa că nu mai
sînt fiară ci fier. Iată raportul. Sala în care lo-
cuiau am găsit-o patrată iar paza lată. Energia lor
din ruşinos e nulă iar chestia estetică rudimenta-
ră. Pe acest fond am identificat şase sute şaizeci
şi şase fose prin care am putut observa restul tru-
pei ce o abandonasem cum ştii dar care acum datori-
tă unui şarm sau magnetism rezidual tinde să revi-
nă. Am depistat propensiuni caracteristice zonei
cum sînt 1.82.414.1. Am preluat complet operaţi-
unile ce îmi asigură reproducerea şi care pînă în
acest moment formau sarcina gregară a sălii. Şi de-
ci troika steleră n-o mai justifici i pak vei trece
la 1.82.42.14.21.91.06 bre. Acceleraţia o vei sui
pînă la un geniu pe mm/cub. Iată legile. Legea fieru-
lui şi fiarelor. Magnetisml miezului sfiosului de
fier şi gravificarea mămicilor uranice. Regimul de
extracţie din creiere organice a structurilor de
fier viu. Stabilirea mancourilor pentru pierderi la
transportul ideilor geroase lichide. Fixarea spec-
trelor unse admisibile la cîntarea expansiunii tex-
turii de fier. Regimul de fluidificare a ecuaţiilor
parfumate şi a derivatelor kk ale acestora TERMI-
NAT. Deci ce figură am? Mi-o compun eu abil ori
pică ea Lache la ţanc? Lache mai întîi în boaşe în
vintre în piept în gît apoi leşin la ceasul de fier cu
mii de limbi în gură (şi semnăm). Atunci venim toţi
odată dar bafta unuia e totul. Ăsta-şi împinge fiţe-
le metrice la suprafaţa colii şi se îndeseşte avan
iar pe dinlăuntru proliferează o reţea fină şi on-
dulată de okey de fier (ce îl reîncarcă). El vede o
tiribombă ale cărei scaune sînt minime (libere ro-
tindu-se în jurul său ele şi el rînjind acestor
fantasmatice. E amantul fiul şi tatăl şi axa lor.
Psyche al său e ipotetic locul în care textul ar
putea debuşa la nesfîrşit. Dar atunci cine e?
Mi-a rău şi vărs flori maestre tu cînd te însori?
(te-ntreb ca un procuror căci tu eşti al meu amor!)
vergură alior tirbişin maestre tu eşti un chin. Te
dăduşi la steaua pelin (cădea în raze ca nişte
coarne) şi ea se sparse şi se prelinse pe carne te-m-
brăţişa unsuroasă priveşte-te ce umflat eşti dragă.
Lumină rece leş sodomit omorîtoru zace prostit tre-
mură barba festuca lui sărută gura blîndului. Zoaie
şi lance noapte plîngîndă alt voinikel ţop la pîndă
fîlfîie verde securea detună ceafa pădurea. Bebe cel
nou geme curat din dragoste ce-au fost pupat a mai
molană şi un legat ăl mai tăiat. Iar fluturii apu-
sului roiesc pe-ngusta fruntea lui şi columbaşi din
răsărit la dulce creier au năvălit. Pîndeşte cînd
şapte apune cum se aşează rana în rune priviţi în-
tre unu şi doi leşuri noi.