Doina Cetea

Mări de turcoaze

Linia subţire dintre D şi C

Adică numele meu mă înfăşoară

Şi cred că se pot atinge

Precum atingi râsul.

Nu te gândi la animalul pădurii.

Linia dintre D şi C

Mări de turcoaze

Umbreşte palma mea de la

Degetul arătător spre prima treaptă

A pământului

Şi încep să tremur

Sub răsuflare mă lasă să zbor

În vrajă mă roteşte,

În roata destinului mă desfăşoară

Întreagă şi apoi în pulbere

Sub ochii tăi.

Peste mine ning cuvinte

Este ziua când anul meu biologic

Trece în altul

Când peste mine ning cuvinte

Din înalturi

Şi vârsta mea trece-n inelul

Argintiu al unui nor.

Acum se aspropie miezul nopţii

Şi-adâncul trimite magice semne.

Ochii mei rătăcesc

Şi pândesc ca şi animalele

Vizuinele călduroase

Ale amintirilor.

Iubirea?

Da, iubirea-mi deschide

Fiecare gând

Sfidând teama ce mă copleşeşte

Când undele clopotelor astrale

Mi-aduc aproape şi mai aproape

Şoaptele străbunilor.