Barcelona Poesia

Barcelona Poesia este un festival de poezie ajuns la a XXXVII ediţie. Este organizat ca o reţea de spectacole, între şapte şi zece pe zi, date de poeţi, vreme de opt zile, între 11 şi 18 mai: în total, cincizeci de evenimente poetice – iar cu seara de gală, cincizeci şi unu. Căci festivalul este încununat de un spectacol dat de număr restrîns de poeţi, şapte, în ultima seară, într-una dintre cele mai frumoase clădiri moderne pe care le-am văzut vreodată şi una dintre cele foarte frumoase din Barcelona: Palau de la Música Catalana, o superbă clădire în stil Art Nouveau. O bijuterie care îţi taie respiraţia.

Pregătirea festivalului începe, aşa mi s-a spus, în luna mai, imediat după ce se încheie o ediţie. Invitaţiile sînt lansate din vreme, directorii festivalului, Josep Pedrals şi Maria Callís, selecţionează, din lumea toată, participanţii. În ediţia din acest an, au fost aleşi pentru ultima seară: Jori Pàmias (Catalunia, singurul poet catalan, de altfel), Hirondina Jashua (Mozambic), Golan Haji (Siria), Marta Petreu (România), Ángelo Néstore (Spania), Andríi Antonovskyi (Ucraina), Alice Oswald (Anglia). În 2020, cînd am fost invitată la Barcelona Poesia, evenimentul a fost anulat din cauza pandemiei; mi-a mijlocit invitarea, cred, cartea pe care o am în catalană, tradusă, cu cîţiva ani în urmă, de Jana Balacciu Matei şi Xavier Montoliu Pauli, prefaţată de D. Sam Abrams, şi apărută la o editură de poezie numită Pont del Petroli; cu politica literară pe care-o face România, n-aş fi avut nici o şansă.

Cu o zi înaintea spectacolului-lectură de gală, are loc o conferinţă de presă, în care este prezentat nu doar festivalul, ci fiecare dintre cei şapte poeţi. Iar jurnaliştii pun întrebări. În dimineaţa zilei de spectacol, la Palau de la Música Catalana are loc o repetiţie meticuloasă, chiar în sala de spectacol, pentru verificarea acusticii, a înălţimii microfonului, a luminilor ş.a.. Numai aplauzele finale nu sînt, din păcate, repetate, ceea ce mi l-a adus în minte pe Vlad Mugur, cerîndu-le actorilor de la Naţionalul clujean, după repetiţia generală la spectacolul cu Hamlet: Acum să facem aplauzele! Seara poeţilor este un spectacol complex de poezie, muzică – interpretată de Marina Herlop –, şi lumini. Iar poeţii citesc fiecare pe limba sa.

În 18 mai a.c., din cele 1400 de locuri ale sălii, cel puţin 1200 erau ocupate. Pe fiecare scaun, pe spectatori îi aştepta volumul de poeme al ediţiei, bilingv, şi o lampă mică de carte, cu care, cine vrea, poate să-şi lumineze paginile şi să urmărească în catalană versurile auzite. Aproape că nu îmi puteam da seama ce era mai magic, poetul citindu-şi creaţiile pe scenă ori imaginea sălii în care se vedeau sutele de licurici argintii ai micilor lămpi aprinse…

După prezenţa masivă a publicului în sală, pentru catalani poezia şi poeţii sînt ceva important.

Mi-ar plăcea să fie şi la noi la fel.

Cultura în general este pentru catalani un lucru serios, oraşul e plin de librării mari, frumoase, care au rezistat pandemiei. Dacă întrebi, afli unde anume se află „raftul românesc“: nu mare, mai mic decît în librăriile pariziene, cu volume de Cărtărescu (mai multe titluri), Panait Istrati, Gabriela Adameşteanu, Norman Manea.

Cam aşa. (M.P.)