REVISTA REVISTELOR

* În România literară, nr. 12, agresiunea Rusiei contra Ucrainei este comentată de Nicolae Manolescu, în editorialul „Putinolatria şi putinoclastia“, precum şi de Mircea Mihăieş, în „Barbaria se îmbracă în haine de fiţe“; de citit şi comentariile critice despre opera Anei Blandiana scrise de Răzvan Voncu, Vasile Spiridon şi Mihai Zamfir. Un episod din istoria literară a anilor 1950 de Ion Vartic, „«Banda de ticăloşi» a Clujului din anii ’50“. Dumitru Avakian comentează „Concertele bucureştene“, iar în pagină îl vedem pe Gabriel Bebeşelea, dirijorul de înaltă clasă de care ne este dor să-l ascultăm la Filarmonica clujeană. În aceeaşi revistă, în numărul 13, editorialul lui Nicolae Manolescu, unul de istorie comparată, intitulat „Războiul ca revelator“; tot despre Ucraina cea sfărîmată bucată cu bucată de bombardamentele armatei lui Putin scriu Alexandru Călinescu, Gabriel Chifu, Mircea Mihăieş, Nicolae Prelipceanu şi Radu Tudorancea. Presa literară din toată ţara este de altfel plină de reacţiile de empatie ale lumii intelectuale faţă de Ucraina şi faţă de marea suferinţă prin care aceasta trece. Să sperăm, vorba lui Nicolae Manolescu din editorialul „Războiul ca revelator“, că, aşa cum discursul din 1978 al Papei Ioan Paul al II-lea contra comunismului sau acela al lui Obama la Cairo în preludiul declanşării „primăverii arabe“ au avut urmările sugerate, şi discursul preşedintelui Joe Biden din 26 martie a.c. din Polonia se va împlini. Mă gîndesc şi că, dacă pur şi simplu cuvintele noastre ar putea opri războiul şi crima de stat pe care le-a declanşat Putin în februarie a.c., războiul ar fi deja o amintire. În acelaşi număr 13 din România literară, Cătălina Haşotti îl evocă pe Mircea Scarlat, unul dintre criticii literari aparţinînd generaţiei optzeci, din nefericire mort mult prea de timpuriu, acum 35 de ani. (R.C.)

* În Viaţa românească, nr. 2 a.c., Ion Bogdan Lefter scrie despre exegeza asupra Cercului Literar – că tot sîntem de trei ani în perioada centenarelor cerchiştilor. Ion Pop comentează, într-un eseu cu tentă memorialistică, poezia româno-americanului Andrei Codrescu. Plin de vervă şi cu totul insolit este eseul lui Emil Lungeanu, „Eclipsele de creier ale pămîntenilor“, în care informaţiile astronomice şi interpretarea lor, uneori cu urmări istorice, au un haz aparte. (F.C.)

* În Hyperion, 1-2-3 din 2022, în editorialul său intitulat, semnificativ, „O realitate horror“, Gellu Dorian descrie,  cu neascunsă amărăciune, degradarea urbanistică şi culturală a oraşului Botoşani şi anunţă că revista nu mai este finanţată de Consiliul Judeţean, ceea ce practic înseamnă că a rămas fără sursă de finanţare. Invitata publicaţiei este Marta Petreu, câştigătoarea Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ Opera Omnia pe anul 2021. Grupajul dedicat poetei conţine, între altele, un poem al laureatei, un discurs al preşedintelui juriului, Nicolae Manolescu, un mesaj on-line transmis de Varujan Vosganian, ca şi un bilanţ, sub semnătura lui Gellu Dorian, al celor treizeci de ediţii ale acestui Premiu, cea mai importantă distincţie din domeniul poeziei române, şi o laudatio datorată lui Vasile Spiridon. Acelaşi scrie despre Horia-Roman Patapievici, Dan Cristea despre Vasile Dan, Nicolae Oprea despre Adrian Popescu, Radu Voinescu desăpre estetica lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, iar Al. Cistelecan şi Ioan Holban sînt de asemenea prezenţi cu texte critice. Un text autoreferenţial, „Dumnezeu are alte planuri cu mine?“, de Dumitru Ungureanu, ne face să şoptim: Da. Multe alte texte interesante, inclusiv un interviu al lui Ioan Radu Văcărescu cu regretatul Luca Piţu. (E.C.)