ADRIAN SÂNGEORZAN, NOUA SCHISMĂ

Am lucrat de la începutul pandemiei într-un spital plin cu COVID din New York, înfricoşat de ceea ce vedeam în jurul meu, aşteptând cu nerăbdare apariţia unui vaccin care să ne protejeze. M-am vaccinat printre primii stând două ore la coadă şi am simţit imediat un fel de uşurare, nu numai pentru mine, cât şi pentru familie, pe care o puteam infecta ducând acasă acest virus ciudat ce s-a întins în lume ca un incendiu scăpat de sub control.

De-a lungul vieţii ne-am vaccinat cu toţii de zeci de ori fără să clipim din ochi, am făcut-o şi cu copiii şi nepoţii noştri, dar odată cu acest vaccin nou unii au devenit reticenţi, alţii suspicioşi, unii adepţii unor teorii suprarealiste. O nouă şi neaşteptată schismă desparte lumea noastră în vaccinaţi împotriva COVID şi nevaccinaţi. Refuzul vaccinului pare o formă de protest a unui grup de îndârjiţi care în final nu-ţi pot explica de ce refuză această simplă injecţie în braţ. A încerca să-i convingi să se vaccineze e că şi cum le-ai cere să treacă la o nouă religie ori să renunţe la un crez dubios. S-a creat un fenomen de psihoză în masă care pare a se întinde la fel ca pandemia însăşi. Cea mai fantastică tiradă împotriva vaccinului am văzut-o postată de o senatoare din România. Nu am timp să urmăresc lumea politică de acolo, dar şocul a fost total. Cu violenţă şi grobianism, acea persoană care dădea semne de labilitate psihică, condamna la grămadă vaccinul, intelectualii, Occidentul degradat, medicamentele, media, Bruxelles-ul, pandemia şi tot ce-i trecea fulgerător prin cap, într-un elan ultranaţionalist greu de suportat. Un discurs care mi-a aminitit de vremurile staliniste sau naziste când unii suporteri înflăcăraţi perorau asemănător, cerând în final împuşcarea imediată şi fără drept de apel a acuzatului. Acum acuzatul e vaccinul, iar acuzaţii sunt cei vaccinaţi.

Simţul umorului n-a dispărut, deşi pe fond de tragedie e greu de zâmbit. „Nu mai sunt cipuri pentru maşini pentru că le bagă în vaccin“, sau „dacă vaccinul s-ar vinde pe sub mână, toţi s-ar da peste cap să-şi facă rost de el“. Tipic pentru umorul nostru balcanic care poate sări uşor în băşcălie şi derizoriu. Ca medic, îmi e greu să-i înţeleg pe cei care refuză vaccinul. Sunt informat, citesc studii, înţeleg cum funcţionează acest virus şi cum funcţionează vaccinul, dar nu pot ajunge la mintea celor care se informează de pe platforme sociale, din surse aşa zis spirituale sau din discursurile unor politicieni cu agendă. Mai trist este că există medici, şi în România şi în alte părţi ale lumii, care pledează cu argumente mistificate ştiinţific pentru nevaccinare. Este aproape halucinant faptul că unii medici aleg să nu respecte jurământul lui Hipocrate şi devin propagatori de conspiraţii şi teorii nefondate. O familie de medici emigraţi din România, antivaccinişti înrăiţi, şi-au sfătuit şi mamele care au peste 80 de ani să nu se vaccineze, ameninţând că dacă o fac ei nu vor mai veni să le viziteze. (Oricum, n-ar fi putut să se urce în avion fără a arăta dovada de vaccin care a devenit obligatorie.) Tot ei au fost invitaţi la o petrecere unde majoritatea invitaţilor erau americani iar când discuţiile au ajuns la tema zilei, vaccinul, iar familia de medici şi-a spus părerea, camera s-a golit. Invitaţii s-au ridicat pe rând şi au plecat reproşând gazdelor că ar fi trebuit să le spună că existau şi persoane nevaccinate printre ei. Faptul că erau pe deasupra medici li s-a părut scandalos. Recent, un alt medic de la un spital important din New York a fost dat afară pentru că a refuzat vaccinul. A declarat că mai bine se întoarce în România de unde fugise în timpul comunismului, decât să fie forţat, în lumea liberă, să accepte o măsură totalitară. Exemplele pot continua, există destule şi în America unde se organizează proteste antivaccin şi canale media care sfătuiesc la rezistenţă împotriva vaccinării. Cu fiecare zi, schisma în relaţiile sociale, chiar între membri ai aceleiaşi familii, se lărgeşte. Peste divizarea pe teme politice, vine acum divizarea creată de necesitatea vaccinării, subiect politizat folosit pentru a manipula, a crea confuzie şi a servi unor interese obscure ori unor grupări de influenţă.

Am încercat să-i conving pe câţiva amici antivaccinişti să se răzgândească, dar nu am reuşit cu niciunul. Sunt daţi afară din servicii, nu pot merge la spectacole, restaurante, nu pot călători, pierd joburi importante, fără şanse de-a fi angajaţi în altă parte, dar rămân pe poziţii. Împotriva cui şi de ce protestează aceşti rebeli rămâne un mister pentru că nu pot aduce nicio justificare, doar teorii bizare care nu au nimic de-a face cu adevărul medical. Niciunul n-a putut să-mi dea o explicaţie logică. Nevaccinaţii par uniţi de un secret mistic care din păcate nu face decât să le pună viaţa în pericol şi într-un fel să saboteze ieşirea din această pandemie.

Mulţi preoţi, rabini sau alţi şefi de culte nu încurajează vaccinarea pentru că „în casa Domnului eşti protejat, nu ai nevoie nici de mască, nici de vaccin“… N-ar fi mai simplu să le spună enoriaşilor că aşa cum arunci cu apă dacă îţi ia foc casa, vaccinul e singurul care poate stinge pandemia? Societăţile se scindează, eram deja despărţiţi de simpatii politice ori de diferenţe culturale, şi suntem acum tot mai obosiţi şi mai derutaţi. Viitorul îmbracă haina nesiguranţei, iar anxietăţile nu se vor opri aici. Pe de altă parte, pandemia ne-a creat multora o stare grea, de fragilitate şi neputinţă, în lupta cu virusul, dar şi cu prejudecăţile şi ideile unor semeni. Pe fond de pandemie, cu ajutorul agitatorilor cu educaţie precară, a propagandiştilor de conspiraţii şi ştiri false, lumea poate lua orice direcţie, de la beznă medievală la o altă ordine mondială, de la reformularea stilului de viaţă cum îl ştiam la restricţii şi schimbări ce ne pot afecta pe termen lung.

New York,

noiembrie 2021