Ion Agârbiceanu a scris lucrări cu profil religios încă de la începutul activităţii sale literar-culturale, acestea coexistând cu textele literare propriu-zise şi cu articolele publicistice.

De-a lungul carierei preoţeşti, autorul Arhanghelilor a publicat, între 1930 şi 1947, un număr de 16 broşuri („tâlcuri“ le spunea autorul), la care s-au adăugat unele lucrări literare inspirate din viaţa religioasă (Din viaţa preoţească, schiţe, 1916; Pustnicul şi ucenicul său, nuvelă, 1938 etc.).

La maturitate, a scris, „pentru sertar“, mai multe lucrări cu profil religios, care nu au putut apărea în anii regimului comunist. Cei care au publicat lucrări din opera lui Agârbiceanu cu acest profil (Mircea Popa, Cornelia Lucia Frişan, Ion Buzaşi) vorbesc de următoarele manuscrise inedite: Pe urmele Domnului (predici), Cutezări cu gândul ale ieromonahului Visarion, Adaosuri la „Cugetări cu gândul“, Pe căile înseninării, Pâinea vieţii (o traducere din Ottokár Prohászka).

La acestea se adaugă un număr de peste 300 de articole, inventariate de D. Vatamaniuc în monumentala sa Biobibliografie, din 1974, sub titlul Articole cu caracter ecleziastic (probabil neologismul „ecleziastic“ li s-o fi părut cenzorilor mai puţin periculos decât termenii religios, bisericesc, creştin etc.). Interesantă este şi soluţia inteligentă găsită de D. Vatamaniuc pentru a le consemna: nu le indică titlurile (care conţineau termeni precum Dumnezeu, Isus, creştinism etc.), ci doar publicaţiile unde au apărut, cu toate datele necesare, o mină de aur pentru cercetător.

Prin lucrările cu profil religios, Agârbiceanu a dat o ripostă discretă regimului totalitar. „În faţa lumii ostile ce ne asedia – scria Mircea Zaciu –, în cotidianul tot mai întunecat de spaime şi terori, scriitorul face elogiul Legii divine, ce ne guvernează peste vremelnicia sistemelor.“

Printr-o întâmplare fericită, am putut consulta manuscrisul lucrării Cutezări cu gândul  ale ieromonahului Visarion, manuscris de peste 500 de pagini, aflat în posesia profesorului şi editorului clujean Radu Creţu, care l-a primit de la fiica autorului, Maria Magdalena Agârbiceanu, în anii ‘90. Este o lucrare cu reflecţii şi întrebări ale scriitorului despre viaţă şi moarte, despre menirea omului pe pământ, despre „starea“ omului între moarte şi judecata de apoi, despre începutul şi sfârşitul lumii, despre raiul de pe pământ şi din cer etc.

Textul a fost stabilit cu respectarea riguroasă a normelor ştiinţifice de transcriere, actualizând ortografia (dela, pentrucă, trebue, vieaţa, voe), dar păstrând toate formele specifice epocii şi scriitorului (cari, ceriu, frumuseţă, margene, obicinuit, vecinic).

Apariţia acestui volum în anul Centenarului este un omagiu postum adus lui Ion Agârbiceanu, care a dorit din toată fiinţa sa realizarea Marii Uniri, în favoarea căreia a scris sute de articole, pentru care şi-a riscat viaţa sa şi a familiei sale (suportând şi ocara superiorilor săi, fiindcă, în toamna anului 1916, ca preot, s-a refugiat, împreună cu familia, alături de armata română, care se retrăgea din Ardeal şi care era considerată „armată duşmană“, la Râmnicu Vâlcea, iar de acolo la Roman şi apoi în Rusia, îndurând privaţiuni greu de imaginat, oglindite în trilogia Vremuri şi oameni).

Capitolul iv al lucrării, pe care îl încredinţăm revistei Apostrof, se numeşte Raiul pe pământ. (Ilie Rad)


 

Ilie Rad

Ion Agârbiceanu inedit

» anul XXIX, 2018, nr. 4 (335)