Numărul 124 al prestigioasei reviste anglo-americane Philosophy Now este dedicat războiului. Editorialul redactorului-şef Rick Lewis porneşte de la un o butadă atribuită fie lui Einstein, fie preşedintelui Harry Truman („Nu ştiu cu ce fel de arme va fi purtat Al Treilea Război mondial, dar al Patrulea va fi purtat cu bâte şi cu pietre.”), pentru a surprinde caracterul falimentar şi, am putea spune, sinucigaş al războiului. Ziyad Hayatli prezintă  o istorie condensată a filosofiei războiului, făcând referire la regulile războiului legitim (jus ad bellum), concepute de Toma din Aquino: 1. Are războiul autoritate justă?; 2. Are o cauză justă?; 3. Este războiul pornit cu intenţii corecte?; 4. Este acţiunea militară propusă proporţională cu situaţia?; 5. Există probabilitatea unui succes?; 6. Am epuizat alternativele paşnice? Privind la rece, pare că aceste reguli se încalcă cu inconştienţă. Carl Strasen scrie despre concepţia asupra războiului a unui filosof „aproape uitat azi”, Henri Bergson. În Cele două surse ale moralei şi religiei, filosoful francez vorbeşte despre bazele biologice ale societăţilor umane şi despre dualismul dintre dezvoltarea tehnologică şi instinctele noastre teritoriale. De recitit. George Dunseth are un articol util pentru studenţii de la Filosofie (şi nu numai), enumerând 12 principii fundamentale ale cunoaşterii. De asemenea, colegul nostru, Ştefan Bolea, colaborează cu o recenzie filosofică la filmul sf Alien: Covenant, în care expune o teorie nouă a antiumanismului, bazată pe Nietzsche şi mai ales Cioran, din care citează in extenso. În contextul schopenhauerismului, este amintit un vers eminescian şi un concept blagian. (T.D.)

 

• În Orizont (nr. 2/2018), un amplu interviu pe care Cristian Pătrăşconiu i-l ia criticului Nicolae Manolescu. Autorul Istoriei critice a literaturii române anunţă o nouă ediţie, revizuită, a operei sale. Printre multe altele, Nicolae Manolescu vorbeşte despre meseria sa, de critic literar, despre normele ei deontologice, surprinzînd în cîteva cuvinte statutul criticului în cultura română: „Nu scrii, dar poţi să îl omori nescriind; sunt scriitori care au murit pentru că nu s-a scris despre ei, au murit la propriu, nu e o metaforă în ceea ce spun eu aici. Este, pentru unii, o suferinţă îngrozitoare“. De altfel, interviul este intitulat: „Sunt scriitori care au murit pentru că nu s-a scris despre ei“. Intervievatorul nu i-a pus nicio întrebare despre apropiatele, ce spun!, imediatele alegeri de la usr – şi, drept urmare, Nicolae Manolescu nu vorbeşte despre ele.

 

• În schimb, în Observator cultural (nr. 916), Dan Lungu, unul dintre candidaţii la înalta funcţie de Preşedinte al Uniunii, vorbeşte – în interviul pe care i l-a dat  lui Ovidiu Şimonca –numai şi numai despre statutul scriitorului în actualitate şi despre alegeri.


 

***

Revista revistelor

» anul XXIX, 2018, nr. 4 (335)