Literatura română la „Livres Paris“

 

Florica Courriol

 

În momentul în care apare acest nou număr al revistei Apostrof au fost publicate îndeajuns de multe ştiri şi comunicate despre desfăşurarea Salonului de carte parizian; rândurile de faţă sunt inevitabil subiective ca ale cuiva care nu are darul ubicuităţii. Voi începe, aşadar, prin a semnala prezenţa mai multor scriitori clujeni la „Livres Paris“, cum a fost rebotezat de puţini ani Salonul de carte din capitala Franţei: mai întâi, Horia Ursu, autorul mult aşteptatului roman Asediul Vienei, apărut în versiune franceză în condiţii grafice de mare ţinută la editura elveţiană Xenia şi prezentat duminică 18 martie, într-un moment de mare afluenţă publică, de subsemnata care a avut şi plăcerea de a trudi la traducerea franceză. În după amiaza de sâmbătă a fost lansată cartea altui clujean, Diana Adamek, La douce histoire du triste éléphant, publicată la Éditions Rafael de Surtis, în traducerea Rodicăi Baconsky şi a Alinei Pelea. Eveniment imediat urmat de lansarea unei colecţii de poezie bilingvă în prezenţa poetului clujean Horia Bădescu, alături de traducătorul lui Lucian Blaga în franceză, Jacques Poncet, şi de editorul marelui poet, Jacques André.

Ca în mai toţi anii din urmă, în mijlocul standului român se aflau expuse cărţile editurii Vinea, responsabilul ei, Nicolae Tzone, fiind secondat cu profesionalism de traducătorul şi universitarul Sorin Barbu, alt clujean.

Revenind la dimensiunea naţională, trebuie spus că Salonul de carte din Paris adună, într-un spaţiu rezervat târgurilor de toate categoriile, vreo mie două sute de expozanţi care participă la aproximativ 800 de evenimente în centrul cărora au evoluat  3.000 de autori. Dacă privim din perspectiva faptului că peste 50 de ţări intră timp de cinci zile într-o evidentă emulaţie spre a-şi prezenta producţia literară cât mai convingător, atunci detaliul că standul României a fost remarcat (ca aproape în fiecare an), ba chiar nominalizat de astă dată ca unul dintre cele mai atractive – este clar că laudele sunt întemeiate! În plus, şi cum s-a mai întâmplat şi în anii precedenţi, era poziţionat chiar alături de cel al ţării invitate – Rusia. Uşor de găsit în marele Babel, dar şi uşor de…ocolit! De Preşedintele Franţei şi de doamna Ministru al culturii, Françoise Nissen, care au boicotat Rusia, frustrându-i astfel şi pe românii vecini de stand. Bieţii scriitori! Au avut parte de o dublă penalizare.

Publicul însă nu a părut să urmeze linia diplomatică, aşa încât a venit în valuri la standul Rusiei unde a avut parte de multe evenimente, de la întâlniri şi dezbateri cu scriitori în vogă la ateliere pentru copii, din câte ne-am putut noi da seama de la distanţă. Căci este relativ dificil, mai exact frustrant (tare frustrant!) să (nu) urmăreşti evenimentele acestui minunat loc – condensare de cărţi şi oameni din lanţul editorial –, dificil în special când în propriul stand românesc se desfăşurau multiple şi variate manifestări.

Într-adevăr, sub semnul sloganului „România cum nu aţi mai citit-o niciodată“ – pe care nu-l putem decoda decât în cheie pozitivă! – am fost răsfăţaţi cu o bogată paletă de dezbateri pe care merită s-o subliniem aici, ca pe o încercare de sincronizare a creaţiei româneşti la cea franceză sau ca un efort al organizatorilor (icr Paris şi icr Bucureşti) de a face să intre în rezonanţă manifestările spirituale româneşti cu cele occidentale, de la romanul sf, precum Dacic Parc (Le dictateur qui ne voulait pas mourir) al lui Bogdan Teodorescu, la cunoscutul Eugen Uricaru, la autori moldoveni precum Tatiana Ţibuleac şi Bastovoi, la benzile desenate (pasionat comentate de Dodo Niţă), la literatura pentru copii reprezentată de scriitoarea francofonă de succes Ramona Bădescu, alături de Cristina Andone, Victoria Pătraşcu şi editoarea Chloé Béquerieu, la clasicul Sadoveanu, prezent cu traducerea romanului Zodia cancerului sau vremea Ducăi vodă de către un cercetător al său, Philippe Préaux, la Jurnalul lui Dracula de Marin Mincu, tradus de Dominique Ilea. Între alte lansări, un loc binemeritat l-a avut corespondenţa lui Brâncuşi cu Duchamp, cât şi Brancusi et Marthe ou l’histoire d’amour entre Tantan et tonton, ambele avându-le ca autoare pe Doïna Lemny.

De semnalat că sărbătorirea întregirii ţării a adus în prim plan studii istorice serioase precum La Roumanie et l’Entente de Dumitru Preda sau Philosophie et nation, les Roumains entre question nationale et pensée occidentale au xix siècle, un studiu pertinent semnat de tânăra universitară Cécile Folschweiler şi publicat la editura Champion. De semnalat şi o carte ce se impunea de la sine, datorată lui Basarab Nicolescu şi Louis Monier, despre Românii din Paris, unde, alături de trioul celebru Cioran-Ionesco-Eliade, apar nume ale nu mai puţin celebrilor noştri contemporani: Dumitru Ţepeneag, Virgil Tănase, George Banu, Tudor Banuş, Petru Răileanu, Bujor Nedelcovici şi mulţi alţii. (Cartea a fost tradusă şi în română, la editura Vremea).

Desigur, toate aceste publicaţii şi evenimente nu ar putea exista fără traducere – este un loc comun, de acord, dar pe care multă lume îl ignoră – nu neapărat voit. Nu şi organizatorii, care au ţinut să existe o masă rotundă special dedicată traducerii, moderată de Bogdan Ghiu, alături de care se aflau antropologul Vintilă Mihăilescu, subsemnata, Magda Cârneci şi traducătorul operei cvasi-integrale a lui Rebreanu şi al poemelor de dragoste ale lui Eminescu, Jean-Louis Courriol.

Ca un exemplu al importanţei acordate traducerii în spaţiul cultural francez, am aminti un elogiu postum adus unui coleg traducător, Bernard Hoepffner, la standul cnl francez, vineri seara (16 martie), în prezenţa unui autor englez tradus de el şi a directorului colegiului de traducători din Arles, Jörn Cambreleng. Bernard Hoepffener, alături de care am avut bucuria de a primi bursa acordată de regiunea Auvergne-Rhone-Alpes pentru Traducere, a dispărut în apele mării pe o coastă a Marii Britanii, în vara trecută...

Traducerea în franceză (cea care ne interesează aici) din operele româneşti a permis o mai mare vizibilitate a creaţiei din România în spaţiul francofon cu ecouri obiective şi cu atât mai binevenite – în reviste specializate precum L’Europe, Lire, Le Monde des Livres, La Revue des Deux Mondes etc. Una dintre comentatoarele revistei precedent evocate, Aurélie Julia, pe care am invitat-o să-şi exprime punctul de vedere la masa rotundă unde am lansat traducerile a doi autori contemporani, amândoi nominalizaţi în anii precedenţi la Festival du Premier roman de Chambéry, La septième partie du monde de Cătălin Pavel (Éditions Non-Lieu) şi Un plan mortel al lui Bogdan Costin (Éditions Autrement-Flammarion), a mărturisit că este încântată să descopere noi valenţe ale literaturilor din Est, noi pagini de literatură „străină“, unele demne de analize doctorale comparatiste, ca remarcabilul roman al lui Horia Ursu, Le Siège de Vienne, al cărui scriitură, atmosferă şi tematică îl situează între Kundera şi Peter Esterhazy.

Poezia românească s-a remarcat dincolo de incinta Salonului cu poeţi din toate generaţiile: Magda Cârneci, Linda Maria Baros (poetă şi traductoare sensibilă a poeziilor Martei Petreu, între altele, în limba franceză), Claudiu Komartin, Sebastian Reichman – acesta şi în ipostaza de traducător al lui Gellu Naum publicat la Éditions Non-Lieu –, în cel puţin două locuri din capitala franceză cu performanţe ingenioase, imaginate de Cristina Hermeziu (ea însăşi poetă) şi de neobosita Wanda Mihuleac, editoare a unei deosebite şi remarcate 101 livres ardoises.

Nu pot încheia aceste rânduri fără a aminti aici că prezenţa comentatorilor francezi la mesele rotunde, în afară de moderatori subtili precum Cristina Hermeziu, Andreia Roman, Petre Răileanu, Gabriel Badea-Păun, istoricul Adrian Cioroianu, George Banu, subliniază consideraţia acordată acestei literaturi latine ce-şi capătă un drept la scena internaţională egal cu cel al noii cinematografii româneşti.

Florica Courriol

Literatura română la „Livres Paris“

» anul XXIX, 2018, nr. 4 (335)