Revista revistelor

 

Din revista Steaua, nr. 11-12/2017, reţinem în primul rând interviul cu poeta americană Alice Notley, al cărei volum de versuri, Câteva numere de magie, a fost recent tradus de Alex Văsieş la Editura Şcoala Ardeleană. De asemenea, merită reţinute textele aniversare dedicate Irinei Petraş, semnate de personalităţi precum Adrian Popescu, Ion Pop şi Mircea Muthu. Demnă de atenţie este şi incursiunea în tanatologie a Alinei Petri, referitoare la jurnalele bolnavilor terminali. Vlad-Ion Pappu semnează un eseu în care compară viziunea heideggeriană asupra angoasei cu cea a lui Edgar Papu; textul ar putea fi îmbunătăţit, dacă autorul ar face referire la analiza pasajului studiat din Ontologie şi temporalitate de Greisch (ar merita amintită, de asemenea, tematizarea kierkegaardiană din Conceptul de anxietate). Atât fragmentele viscerale din poemul Anul mutilat de Cristina Eşianu, cât şi poeziile semnate de Andrei Dósa şi Cosmina Moroşan de la rubrica Lecturi în atelier, întreţinută de Alex Ciorogar, sunt vrednice de interes.

 

În revista Familia, nr. 11-12/2017, la rubrica Restituiri, Alexandru Seres scrie despre Offranville, mica localitate de lângă Dieppe în care Cioran, traducând Mallarmé, are revelaţia renunţării la limba română şi începe să scrie direct în franceză Exerciţii negative, prima versiune a Tratatului de descompunere. Conform dovezilor expuse de autor, anul „conversiunii” cioraniene ar fi 1946, cu un an mai devreme decât presupune în mod obişnuit exegeza. De fapt, există indicii chiar mai timpurii referitoare la abandonarea limbii române în favoarea celei franceze. Ne atrag atenţia, de asemenea, eseul lui Ioan F. Pop, conceput din perspectiva fenomenologiei existenţiale, referitor la Fenomenalismul morţii, precum şi Povestea alchimică despre Suflet şi Spirit de Alexandru Pop, care ar putea fi extinsă şi printr-o exploatare a relaţiei dintre spirit şi suflet din perspectiva filosofiei greceşti şi a arhetipologiei jungiene. De asemenea, la rubrica Mediafort, Lucian-Vasile Szabo descrie în articolul Scriitori şi ziarişti în 1917 situaţia dramatică a publiciştilor autohtoni care consemnau dintr-un Bucureşti ocupat de nemţi. „Oraşul e un iad de murdărie sub un cer de plumb”, remarca sugestiv N. Iorga.

 

În revista Mozaicul, nr. 1/2018, citim, în primul rând, un bine întocmit dosar Ştefan Baciu, coordonat de Mihaela Albu, cu texte de Dan Anghelescu, Mihai Niculescu, Steluţa Pestrea Suciu, Nicholas Catanoy, Georgeta Filitti şi Ioana Diaconescu. Aflăm lucruri insolite, dar nu chiar secrete, despre poetul avangardist român: l-a avut ca profesor la liceul Andrei Şaguna din Braşov pe Cioran (care era cu 7 ani mai mare); semna cu pseudonimul Cobra în tinereţe; a luat la 17 ani premiul Fundaţiilor Regale pentru volumul de debut Portretele poemului tânăr; i-a luat un interviu lui Fidel Castro, înainte ca acesta să devină dictator; a scris în portugheză şi este considerat unul din cei mai însemnaţi suprarealişti latino-americani; şi-a încheiat cariera ca profesor universitar în Honolulu, capitala statului Hawaii. Inedite sunt şi recenzia lui Mario Şerban la cartea lui Sorin Alexandru Şontea, şi cronica Ioanei Repciuc la cartea despre stranietate, editată de Cătălin Ghiţă şi Izabela Dixon, apărută la Oxford, la Inter-Disciplinary Press.

 

Ş.B. 

Ştefan Bolea

Revista revistelor

» anul XXIX, 2018, nr. 2 (333)