şi îngerii pot împietri în tine

lehamitea mi se prelinge în oase ca o smoală încinsă
rugăciunea morţilor ţâşneşte pe pământ
mă sprijin pe genunchi încovoiaţi 
ce dezvelesc spinări care nu mai pot duce drumul
nu îţi datorez nimic
nu îmi datorezi nimic
nici viaţa
nici moartea
într-o zi vei afla cum şi îngerii pot împietri în tine

 

zi simplă
iar mâine
de ne vor deschide inimile vor găsi rădăcini adânci împletite în trupuri
pregătite pentru iarnă 
şi
de vor încerca să le smulgă
sângele nostru va şiroi cald 
peste pământul rece 
într-o zi simplă
despre care se va mai vorbi
o vreme

trupul meu
îşi caută umbra
de teamă
că ai putea trece pe lângă ea
fără să o recunoşti

 

rugăciune mă voi înălţa

să mă ţii ascunsă sub unghiile tale
să sapi adânc în pământ să mă uiţi acolo
ca o sămânţă
voi înflori prin gura ta
rugăciune 
mă voi înălţa

Adela Efrim

şi îngerii ...

» anul XXVIII, 2017, nr. 9 (328)