Zile de studiu în onoarea Martei Petreu

 

Amalia Lumei

 

 

În zilele de 4 şi 5 aprilie a.c., departamentul de Studii Literare, Lingvistice şi Comparate al Universităţii de Studii Orientale din Napoli, împreună cu Institutul Român de Cercetări Umanistice şi Cultură din Veneţia au organizat două Zile de Studiu în onoarea Martei Petreu. Dedicate discutării contribuţiei istorico-culturale şi hermeneutico-filosofice a Martei Petreu, cele două zile de comunicări şi de dezbateri s-au desfăşurat sub conducerea universitarului şi cercetătorului Giovanni Rotiroti, principalul animator al studiilor de românistică napolitane, el însuşi exeget şi traducător avizat, cu numeroase contribuţii, al fenomenului cultural românesc contemporan. Autor de factură enciclopedică, Giovanni Rotiroti a scris în italiană despre cultura noastră cărţi importante, manifestând o predilecţie pentru marii interbelici şi postbelici, de la Urmuz şi Tristan Tzara la Cioran şi Eugen Ionescu, iar mai recent a început să publice direct în limba română, devenind astfel parte din literatura pe care o îndrăgeşte. Domnia sa este şi un reputat traducător. Profesează psihanaliza şi se afirmă ca un înzestrat şi empatic coseur. Deprinzând dragostea de literatura şi de filosofia română a veacului al XX-lea în preajma italienistului Marin Mincu, el se revendică de la această afinitate cu bucuria de a putea continua o linie de studii româneşti pe care, prin activitate dedicată şi asiduă, a împrospătat-o şi reînnoit-o încurajator. Alături de amfitrion, un rol important în buna desfăşurare a colocviului l-a asumat Irma Carannante, ea însăşi traducătoare şi exegetă literară specializată în românistică, pe cale de a da la iveală o carte despre Eugen Ionescu/ Ionesco.

Lucrările colocviului s-au derulat în două dintre sălile palatului Mediterraneo de pe strada Nuova Marina nr. 59, în peisajul urban napolitan plin de edificii somptuoase, în bună parte impregnate cu rafinament de trecerea timpului, pe pavajele din faţa cărora furnicare dinamice de localnici şi de turişti dau locului un aspect animat, pitoresc-meridional.

Scriitoarea şi universitara clujeană – însoţită din spaţiul românesc de scriitorul Ovidiu Pecican şi de subsemnata, cu roluri în desfăşurarea discuţiei – a stat în centrul atenţiei studenţilor napolitani cu specialitatea studii româneşti, dar a beneficiat mai ales de intervenţii exegetice şi de comentarii din partea unor experţi din alte universităţi din Italia. Astfel, Giovanni Rotiroti a deschis lucrările primei zile printr-o serie de Note critice pe marginea unei cărţi de Marta Petreu, cu referire la recent apăruta în librăriile italiene traducere a volumului de studii De la Junimea la Noica (Ed. Orthotes). În intervenţia ei, Irma Carannante, de la aceeaşi universitate napolitană, s-a ocupat de România totalitarismului, refăcând, cu interpretări de fineţe, trasee intelectuale propuse de autoarea română. Tânărul universitar Mattia Luigi Pozzi de la Universitatea Catolică din Milano, concentrându-se pe studiul „Portretul ‘învăţătorului’ ca diavol“ (din volumul petreuan De la Junimea la Noica), s-a ocupat de Istoria micrologică a Martei Petreu, argumentându-şi punctul de vedere prin trimiteri spectaculare la monadologia leibniziană, la Bruno Bauer şi la alte nume semnificative ale modernităţii filosofice europene, pentru a conchide că interpretarea dată de Marta Petreu istoriei culturale româneşti conduce către o etică. Venit de la Universitatea din Sienna, Giancarlo Baffo s-a referit extensiv la volumul Filosofii paralele ca la unul ce furniza o valoroasă cheie interpretativă pentru înţelegerea „Marelui Anonim“ blagian şi pentru editarea Trilogiei culturii de Blaga (vechi proiect al lui Noica şi Eliade, dus acum la bun sfârşit prin contribuţia decisivă a profesorului Baffo). Antonio di Gennaro s-a întrebat Cât de „deocheat“ este trecutul lui Cioran, punând în paralel interpretările exegetei române şi cea mai notorie contribuţie franceză în domeniu, dar declarându-se înclinat să crediteze versiunea comentatoarei clujene. Din comunicările acestor distinşi universitari şi exegeţi italieni s-a văzut foarte bine că volumele  Martei Petreu, atât cele două deja traduse, cât şi altele din seria de la Polirom, sunt cunoscute  specialiştilor italieni în românistică (ca detaliu simpatic şi nu lipsit de semnificaţie, profesorul Baffo a pus pe masă fotocopia mărită a volumului Filosofii paralele, carte pe care o socoteşte importantă prin textele de comparatistică filosofică despre Blaga, Cioran, Nae Ionescu ş.a.).

Dimineaţa următoare a fost dedicată celor două intervenţii româneşti. Profesorul Ovidiu Pecican a punctat rolul şi rostul deschizător de drumuri în înţelegerea generaţiei ’27 al cărţilor Martei Petreu, în anii 1990-2000, marcând punctele sensibile care au dus la replici polemice repetate. În ce mă priveşte, am socotit oportun să tratez chestiunea importanţei Martei Petreu ca redactor-şef al revistei cultural-literare Apostrof vreme de mai bine de un sfert de secol (printr-o potrivire neintenţionată, chiar în data de 4 aprilie a.c. revista Apostrof a împlinit 27 de ani de existenţă) şi să mă ocup de activitatea ei în cadrul şcolii doctorale în filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai. Traducătoarea Magda Arhip (pe materia primă oferită de traducerile pe care le-a făcut din Petreu, Paler şi alţii) a prezentat un eseu despre arta traducerii, îmbinând admirabil perspectiva traductologică cu formulările inspirate, cu valenţe lirice şi confesive, precum şi cu un versant filosofic, ea surprinzând intimitatea apropierii dintre autorul tradus şi artistul care îl tălmăceşte prin medierea textuală. La fel, Camelia Sanda Dragomir (Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, detaşată la Napoli) a propus o interpretare lingvistică foarte aplicată pe text şi foarte inspirată la romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului

Deschis de profesorul Augusto Guarino (coordonatorul Departamentului de Studii literare, lingvistice şi comparate/Università dell’Orientale), colocviul s-a încheiat prin cuvântul autoarei omagiate, care a rostit o alocuţiune despre regulile de bună purtare după care funcţionează cultura română – descoperite, a susţinut ea, pe pielea proprie, din 1990 încoace. Împletire de observaţii pline de acuitate şi sugestii nu lipsite de ironie şi chiar sarcasm, consideraţiile Martei Petreu au purtat amprenta modului ei provocator şi plastic de a gândi.

În cele două zile de schimburi de idei în perimetrul conturat de contribuţia exegetico-hermeneutică a Martei Petreu, Italia academică s-a dezvăluit ca o consumatoare avizată de cultură română actuală, dovedind un apetit de receptare fără saţietate, vivace, şi o vocaţie a amfitrionatului cultural demnă de antecedentele ei fastuoase, cel puţin de la Renaştere încoace. Printre palate şi portocali, cu stradelele medievale traversate de motociclişti şi pietoni, de-a valma, Napoli s-a recomandat privirilor româneşti ca o metropolă europeană a spiritului treaz, punte inspirată a schimburilor culturale româno-italiene şi topos al plămădirii în forme noi a spiritualităţii şi culturii europene. 

Amalia Lumei

Zile de studiu în onoarea Martei Petreu

» anul XXVIII, 2017, nr. 4 (323)