Valentin Chifor

            Clujul, urbea fabuloasă de pe malurile Someşului, a avut dintotdeauna vocaţie culturală, parte a europenităţii profunde. Candidatura la statutul de „capitală culturală europeană“ are temeiuri multiple, confirmare a forţei unei tradiţii cultural-artistico-ştiinţifice solide, a climatului emulativ al severului centru universitar, elitar, creuzet al excelenţei, creativităţii, eleganţei şi geniului comunitar. Este oraşul atâtor personalităţi legendare, creatori de şcoală, direcţii, de la L. Blaga şi I. Agârbiceanu, D. Popovici, L. Rusu, A. Marino şi M. Zaciu la D. D. Roşca, D. Prodan şi E. Racoviţă, Silvia Ghelan şi Sigismund Toduţă, V. Babeş, I. Haţieganu şi V. Papilian. Proiectul „capitală culturală europeană“ va consolida, împotriva scepticismului unora, reintegrarea culturală a României în Europa democratică. Ce anume putem aştepta de la acest demers? Organizatorii, prin conlucrarea cu Ministerul Culturii, uniunile de creaţie (Uniunea Scriitorilor, cu dinamica filială clujeană a acesteia, UNITER-ul, Uniunea Artiştilor Plastici etc.) vor da, neîndoielnic, o nouă strălucire mirabilei cetăţi culturale ardelene, implicit naţionale. Oferta manifestărilor poate acoperi, prin diversitate, cele mai pretenţioase aşteptări ale publicului. Nu e exclusă („Nu da sfaturi dacă nu ţi se cer“ – Steinhardt, avansez doar câteva sugestii) o eventuală reeditare, în acord cu dezideratele actuale, a „prelecţiunilor populare“ junimiste, a Conferinţelor „Criterion“, tip de abordare esenţializată a unor teme spinoase, nevralgice ale discursului intelectual (holocaustul, gulagul, crizele identitare, şocul globalizării, înfruntarea civilizaţiilor, impactul digitalului – fascinaţia vizualului, imaginii, concurenţa dintre galaxia Gutenberg şi galaxia Bill Gates, terorismul, pericolele care pândesc umanitatea etc.). Cultura ca finalitate a tuturor societăţilor este întotdeauna victorioasă, încât proiectul va oferi idei, concepte, fraze, culori, sunete, tablouri, forme, poezie, vise, bucurii... Teatrele, sălile de concert, cele de conferinţe (teme teatrale, muzicale etc.), librăriile, Universitatea, muzeele, bibliotecile (Biblioteca Universitară „L. Blaga“, Biblioteca Judeţeană „O. Goga“), Casa de Cultură a Studenţilor, tavernele, puburile, cafenelele, sălile de cinema ale oraşului pot oferi substanţă, vibraţie, emoţie pură. Colocviile, simpozioanele tematice, lansările de carte vor contribui la sporirea sentimentului de Carte, atelierele de creaţie (de teatru, operă, cursuri, un festival master-class etc.), cafeneaua literară, café-teatrul (teatrul de poezie), concertele de muzică clasică sau jazz, un festival de film şi/sau teatru, vernisaje plastice şi artă fotografică pot densifica spaţiile magice ale percepţiei estetice. Reuşita depinde de management, de prezenţa unor personalităţi de certă vizibilitate artistică din ţară (din Clujul elitar, din alte oraşe), dar şi oaspeţi din străinătate – scriitori, filosofi, istorici, politologi, regizori, interpreţi, trupe teatrale etc. – capabili prin talent, retorică, charismă să instaureze un regal spiritual, întâmplări inubliabile din realitatea imediată a culturii. Posibili invitaţi (ofer o listă minimală, aleatorie) pot fi: A. Pleşu şi N. Manolescu, M. Cărtărescu şi M. Petreu, A. Blandiana şi Ion Vartic, Andrei Şerban şi M. Nicolesco, I. Caramitru şi A. Naidin, Ioan-Aurel Pop şi Ionuţ Vulpescu, G. Liiceanu şi S. Purcărete, Angela Gheorghiu şi G. Banu, L. Boia şi Şt. Borbély, R. Cesereanu şi H. R. Patapievici, I. Petraş şi Ion Pop, B. Ota şi M. Măniuţiu, A. Buzura şi A. Cojocaru, D. R. Popescu şi M. Porumb etc. Se poate configura astfel un graţios paradis terestru, delimitat ipotetic de un simpozion al filosofilor (de ce nu?) şi, bunăoară, un festival de poezie în Piaţa centrală a oraşului. Păstrez pe retina memoriei atari manifestări, prezenţa după clipa astrală a lui 1989 la un congres al Academiei Româno-Americane, la un festival al „tinerilor autori“ la Bruxelles, respectiv altul la Belgrad, cu participare internaţională, cu lecturi ale prestidigitatorilor Verbului în toate limbile pământului, din Europa şi de peste Ocean. Clujul poate/trebuie să devină astfel unul dintre centrele emblematice ale lumii, prin strălucirea culturii vii, capabilă să inducă o legănare delicată a fiinţei, să o învăluie în mireasma inefabilului sufletesc, prin toleranţă, creativitate, ideaţie, dialog, comuniune, multiculturalism.

Valentin Chifor

Un posibil răspuns...

» anul XXVI, 2015, nr. 6 (301)