POEME DE SONIA ELVIREANU

O pată de culoare

„Ca un zid care nu te lasă să mergi mai departe“,

îmi scrie pictorul.

Pe orice zid e o pată de culoare,

o picătură de ploaie,

urma unei tălpi ce vrea să provoace,

o firavă furnică rătăcită,

un fir de păianjen, o pânză cu migală ţesută,

un cuib de pasăre într-o scobitură,

un porumbel agăţat pe-un perete vertical

ciugulindu-i varul ori ceva nevăzut,

un afiş învechit, destrămat ori desfigurat

într-un colţ ori încă surâzător,

o pereche de ochi direct în faţă

obligându-te să-i priveşti,

un graffitti, strigăt al noului val pe orice perete,

chiar pe metalul unui vagon de tren,

o tuşă de var, o linie, o culoare,

firul de lumină ce stinge monocromia,

zidul vorbeşte în felul lui,

te opreşte provocator o vreme,

impenetrabil…spune pictorul,

dar nu este zid să nu poată fi descifrat…

26 iunie 2022

Enigme

Câte enigme prin istorie s-au perindat…

un fragment de piramidă inscripţionat,

plin de hieroglife descifrate de egiptologul francez

Jean-François Champollion, intrigat de piatra

adusă de arheologul lui Napoleon din expediţia în Egipt:

„Eu aparţin Egiptului, el este totul pentru mine.“

Piatra din Rosetta, stela egipteană,

196 î.Hr., sub faraonul Ptolemeu V,

delta Nilului, piatra de granit negru vorbeşte

în trei limbi sub privirea unui orientalist,

undeva e un ales, un destin, o menire pe pământ,

şi cel care doar priveşte o piatră, un zid,

fiecare vede altceva, unii la suprafaţă, alţii mai adânc,

un zid arămiu de cetate… şi porumbei

agăţaţi ciorchine pe el bat cu ciocurile în cărămidă,

ciugulesc grăunţe de nisip din tencuială,

precum rod câinii mei bucăţi de ciment,

au în ei căutarea, un soi de cunoaştere,

ca tot ce există pe pământ,

cum să nu rămâi uluit de atâtea enigme,

ziduri de care ne ciocnim,

există în abisul din noi şi-n poezie

„zidul negru lichid, orbitor de negru“

până acum nedescifrat,

ca noaptea adâncă prin care trece lumina.

 26 iunie 2022

Poeme din manuscrisul Ca un zid care nu te lasă să mergi mai departe