ION VARTIC, BIZARERII, HORATIO, BIZARERII!

• Cioranul-de-la-unu şi Cioranul-de-la-şase. Autobiografia Vanessei Springora, Consimţămîntul, apărută la Paris în 2020 şi tradusă recent şi la noi, conţine – deşi „n-am reuşit să termin nici una dintre cărţile lui, cu toate că sînt scurte“ – şi un capitol denunţător despre Cioran, „filosof de origine română“. Adolescenta urcă într-o stare halucinată „la etajul unu“ din clădirea unde locuieşte Cioran ca să i se plîngă filosofului de comportamentul lui Gabriel Matzneff, iubitul ei. O primă observaţie: toţi cei care l-au vizitat pe Cioran au ţinut să precizeze că a fost o adevărată corvoadă să urce pînă la etajul şase, unde se afla în realitate mansarda filosofului. De altfel, acest Cioran de la etajul unu nu seamănă deloc cu acela de la etajul şase, întrucît e atacat de o surprinzătoare calviţie: „… părul alb pieptănat pe spate, cu două petice de chelie avansată spre creştet“. N-are rost să mai aflăm şi ce debitează Cioranul de la etajul unu, odată ce despre „soţia lui“ (sic!) primim următoarele uluitoare informaţii: „În tinereţe a fost o actriţă cunoscută. Pe urmă n-a mai jucat în filme. Nu are rost să spunem cînd s-a întîmplat asta“. Ba ar fi avut rost, căci ar fi împlinit toată cacealmaua aceasta despre aşa-zisul Cioran de la etajul unu. Trist este numai că unii grăbiţi cititori români ai Vanessei Springora s-au repezit să dezaprobe atitudinea filosofului, crezînd că e vorba despre acela de la etajul şase. (Ion Vartic)

• Kafka şi „campionul tinereţii“. Interesat de subiect, am deschis cartea Privirea lui Franz Kafka. Desenele unui scriitor a Jacquelinei Sudaka-Bénazéraf direct la subcapitolul Cele şase figurine negre. Să menţionez că acestea pot fi văzute şi pe ramele celor două coperte ale revistei Apostrof. Totodată, să mai precizez că, de fapt, autoarea ignoră detaliul că nu sînt şase desene, ci şapte, ultimul, Gînditorul, fiind mai puţin cunoscut. Desenele acestea celebre sînt considerate de exegeţi variaţiuni grafice ale figurii lui Hamlet. Fapt menţionat şi de autoare: „Nu-l transformă Kafka pe Hamlet în «campion al tinereţii», în textul cu acelaşi nume?“, după care dă un lung citat din scriitor, ce pare întru totul absurd din cauza năstruşnicului „campion al tinereţii“. Reiese că traducătorul, Cristian Fulaş, îl traduce pe Kafka fără să-l ştie pe Kafka. În franceză, titlul celebrei proze Un artist al foamei a fost tradus de Alexandre Vialatte drept Un champion de jeûne, iar traducătorul român, care habar nu are despre ce este vorba, îl confundă pe „jeûne“ (post, adică a ţine post) cu „jeune“, şi-atunci iese un titlu nu numai ne-kafkian, ci şi stupid: „Un campion al tinereţii“!

Bizarerii, Horatio, bizarerii! (Ion Vartic)