Fekete Vince
Este unul dintre cei mai importanţi poeţi ai generaţiei de la trecerea dintre milenii. Redactor-şef adjunct al revistei Székelyföld (Mirecurea Ciuc).
A publicat volumele: poezii – Parázskönyv (Cartea de jar, 1995); Ütközø (Tampon, 1996); A Jóisten a hintaszékbøl (Bunul Dumnezeu din balansoar, 2002); Lesz maga jusszt isa (Fi-va propriul justiţiar, 2004); Védett vidék (Ţinut protejat, 2010); Vak visszhang (Ecou orb, 2015); Szélhárfa (Harfă de vânt, 99+1 haiku-uri, 2016); A világ újra (Lumea din nou, 2017); Vargaváros (Oraşul croitorilor), 2019.
Dulce Ardeal A, B, C (Édes Erdély A, B, C)
lui Ferenczes István
- La o aruncătură de piatră de biserica pelerinajelor, pe terasa
restaurantului,
un grup de turişti din Ungaria. Bărbaţi
şi femei,
de-a valma.
Beau bere, cafea, răcoritoare.
Şi vociferează. Dacă ar fi români,
ar vorbi, probabil,
mai reţinuţi. Aici. Pentru că e ţara lor,
patria lor, şi totuşi, nu se ştie niciodată
cu localnicii ăştia. „Ei“ însă
sunt „acasă“. Această ţară e şi a lor.
A fost…
Cândva. Deci ei au venit aici acasă,
s-au întors. Pe toată terasa, dar şi împrejurul terasei,
poate şi-n apropierea bisericii se pot auzi
discuţiile lor în care supralicitează, depăşesc, întrec vocile
celorlalţi. Au vizitat, probabil, biserica Fecioarei din Şumuleu,
poate au urcat şi scările de lemn de la picioarele Mariei,
se vor fi rugat, poate-au şters cu batistele picioarele
Fecioarei şi, înainte de a urca pe jos
în şaua Şumuleului, s-au odihnit,
au strâns putere, cu o bere, două, şi-au împrospătat trupurile
cu o răcoritoare înainte de a urca pe calvarie.
- Acuma fac socoteala consumaţiei. În lei,
cu voce ridicată; adună aproape ţipând, câte cafele,
câte beri, câte răcoritoare
au fost. O doamnă mai însufleţită
numără fugitiv sticlele de pe masă; că n-au consumat
decât atât.
Nu se potriveşte, nicicum nu se potriveşte cu numărul
de pe bon. E mai mare cu preţul a trei beri. Trebuie
chemată chelneriţa, ţipă o voce de femeie. Că doar nu
plătim mai mult
decât am băut, spune o voce baritonală; alţii
aprobă, ce dumnezeu. Careva dintre ei cheamă
chelneriţa şi încep să clarifice lucrurile. Cu voce ridicată,
ţipând,
băgându-se unii peste alţii şi atacând-o împreună pe chelneriţa
fragilă, intimidată.
- Cum adică, noi am băut atât,
şi-aici
figurează totuşi cu atât mai mult? Şi una dintre doamne numără
încă o dată,
în faţa chelneriţei, sticlele aflate pe masă. Acolo se află
cu trei mai puţine
deoarece colega mea,
mai devreme, a luat de pe masă cele trei sticle goale. Trebuie
chemată şi colega,
ţipă o voce din grup. O cheamă şi
pe colegă. Spune şi ea
că a luat mai înainte cele trei sticle
de pe masă. Asta nu se poate, strigă din spate vreo trei voci
din grup, de-aici n-a luat nimeni nimic. Şi că ei
nu vor achita:
o sumă de circa o mie de forinţi, nu vor plăti preţul
celor trei sticle de bere. Ce credeţi voi? Chelneriţa subţire,
cu voce plângăreaţă, ca să pună capăt,
în sfârşit, disputei,
le spune, bine, plătiţi cât vreţi; şi intră
plângând în restaurant.
Grupul îşi adună catrafusele;
sunt satisfăcuţi, căci
au învins.
Lasă banii acolo, pe masă, suma exactă, minus preţul
celor trei sticle de bere, apoi
pornesc spre coasta muntelui Şumuleu,
ca să facă un pelerinaj acolo, la locul acela spiritual, care oferă
o adevărată revigorare, „acolo unde fiecare maghiar trebuie să ajungă
cel puţin o dată în viaţă“. La întoarcere
vor mai intra o dată
în biserică – pentru a-şi trage sufletul şi să mai spună o rugăciune.
Tabelă de scor (Eredményablak)
1
În jurul orei opt seara, Hering Leo, negustor din Cozmeni-Ciuc,
se grăbea spre casă cu sania lui. Aşa la vreo doi kilometri de casă,
a fost atacat de un lup uriaş, pe care Hering, întrucât caii
s-au oprit pe loc de la prima sperietură, l-a împuşcat cu arma
ce-o avea la el. Văzând că fiara se prăbuşeşte, şi-a scos cojocul
şi a coborât. A târât la sanie lupul căzut pe malul şanţului. Însă
caii, speriindu-se, probabil de acesta sau de ceilalţi lupi
care se apropiau, au smucit brusc sania şi au fugit, lăsându-l
acolo pe Hering, şi-n câteva minute au ajuns la Cozmeni. Soţia
lui Hering, dumirindu-se care-i situaţia, a trimis înapoi cu sania
mai multe slugi şi oameni din sat, dar pe când a ajuns ajutorul
la faţa locului, lui Hering nu i-au mai găsit decât capul şi piciorul
zdrobit. Priveliştea înfricoşătoare i-a cutremurat pe oameni.
Atacul rapid şi îndrăzneţ al fiarelor şi mursecarea s-au petrecut
într-o jumătate de oră.
2
Hering Leo, negustorul din Cozmeni-Ciuc, a căzut victimă unei
aventuri cu lupi. Vestea a venit sâmbătă de la Ciuc. Numeroasele
rude ale lui Hering din oraşul nostru au telegrafiat de îndată
familiei lui Hering, şi-au primit surprinzătorul răspuns că el e viu
şi n-a văzut în viaţa lui vreun lup.
Prezentare şi traducere de Kocsis Francisko