REVISTA REVISTELOR: DIALOGOI.

Revista de studii comparate Dialogoi editată de universităţile din Milano şi Udine, într-un singur număr pe an, şi ajunsă în momentul de faţă la anul opt, şi-a dedicat cel mai recent număr al său, unei teme fascinante, anunţată încă de pe copertă: „feloniei“. Adică, infidelităţii sau trădării. Profesorul Giuseppe Grilli, care conduce această luxoasă şi consistentă publicaţie, deschide numărul şi tulburătoarea lui temă cu textul Prolegomeni per il dio fellone, un subtil eseu în care discută conceptul, glorios în Evul Mediu, apoi îi urmăreşte traseul cronologic prin Europa, de la Hypatia şi Plotin pînă în postmodernitate, apoi traseul geografic, de la Est la Vest. Fausto Pellecchia reia problema în eseul „Icoanele Felloniei. Trădarea traducerii“, iar surprinzătorul ei text pleacă nici mai mult nici mai puţin decît de la biblicul Iuda, apoi urmăreşte traseul trădării la autori din zorile modernităţii, precum Joachim du Bellay (mijlocul secolului al XVI) ori contemporan, de pildă Nikos Kazantzakis (cu volumul Ultima ispită a lui Hristos, şi-apoi filmul după această creaţie literară, realizat de Martin Scorsese) şi Amos Oz, cu al său Iuda. În eseul „Urmaşii zeului criminal. De la poezia trubadurilor la romanul curtenesc prin Llull“, autoarea, Anna Maria Compagna, argumentează că, dacă omul este creaţia lui Dumnezeu după chipul acestuia, atunci este legitim să explici trădădile omului prin Creator… Foarte ingenios este şi studiul lui Raffaele Pinto, care discută relaţia antitetică dintre teologismul iubitor de femei al lui Dante, cu a sa Beatrice, şi teologismul misogin al lui Shakespeare; în italiană, simetria sună mai bine, „Dalla realtà all’immagine. Teologismo filogino (Dante) e antiteologismo misogino (Shakespeare)“. Agnès Valentí Pou, în „Variacions sobre un dèu ferit“, se ocupă de mitul grec al zeului Asclepios. În secţiunea „Varia comparata“, texte de: Nicola Palladino, despre poetul spaniol Pere Gimferrer, în relaţie cu Francisco Gómez de Quevedo; Daniela Natale scrie despre limbajul trădării la Juan Goytisolo; apoi Daniela La Mattina (despre realaţia lui Pound cu opera lui Dante), Massimo Scotti (un studiu comparativ Proust şi Virginia Woolf), Maria Luisa Natale (prezintă şi traduce versurile lui Beatriz Hernanz Angulo, Bibiana Collado Cabrera, Amelina Correa Ramón). România este prezentă prin doi autori: Ioana Man, cu un studiu despre moarte muzei şi trecerea la literatura mărturisirilor, Marta Petreu, cu un eseu despre Solenoid de Mircea Cărtărescu, cu ocazia apariţiei în Italia, în 2021, la editura Il Saggiatore (Milano), a acestui roman, în traducerea profesorului Bruno Mazzoni, un mare cunoscător al literaturii române şi un mare admirator al lui Mircea Cărtărescu. În concluzie, un număr de revistă pe o temă fascinantă, pusă în valoare cu erudiţie şi graţie de autori mediteranieni, şi nu numai. (M.P.)