MARTA PETREU, APRILIE SPRE MAI

Ni se spune că va fi un război lung. De ani. Păi, în ritmul în care ruşii bombardează localităţile din Ucraina, omorînd civili cu miile, cîţi ucrainieni ar trebui să fie în Ucraina pentru a exista destui militari-care-să-lupte-ani-de-zile? Păi, în ani de zile toate localităţile vor arăta ca Mariupol. Păi dacă durează ani de zile, cîţi ucrainieni o să mai fie în viaţă după aceşti prezumtivi ani? Trăim un timp istoric îngrozitor, de fapt, vinovat, moralmente vinovat, pentru că mor civili nevinovaţi, iar ceea ce face Nato pentru a-i ajuta nu este suficient: dacă ar fi suficient, ei nu ar muri; iar dacă Nato ar face suficient, ar fi pe larg al treilea război mondial. • În pregătirea lui 9 mai victorios, la Moscova se fac repetiţii pentru paradă, iar în frumoasa Piaţă Roşie, la repetiţiile de noapte se plimbă rachetele nucleare numite „Satan“. O fi plimbînd chiar rachete, ori numai carcasele lor?, m-am întrebat, uluită. La Moscova, la Moscova, ca-n Cehov, dar deloc ca în Cehov, la Moscova, care-i un oraş superb, la Moscova s-a deschis o gură a iadului care revarsă din belşug răul peste lume. • Iar „influencerii“ lui Putin se amuză în direct la televiziuni comunicînd în cîte secunde ajunge o asemenea rachetă „Satan“ pînă la Berlin, pînă la Londra, pînă la New York. Ce se poate spune despre o asemenea poftă ucigaşă? Cum poate fi tratată şi vindecată această poftă de a muta omenirea în abator? • În timp ce-afară primăvara îşi intră încet, încet în drepturi, copacii înmuguresc, răsare iarba, şi-a fost marea sărbătoare de Paşti, marele mister religios al morţii şi al Învierii, iar lumea s-a rugat pentru viaţă, la Răsărit, în imperiul rus, este ordonată moartea altora – a ucrainienilor, şi, la o adică, a oricui. După stranietatea unei pandemii de doi ani, încă neîncheiată, acum ascultăm dimineaţa ştirile întrebîndu-ne dacă între timp, peste noapte, nu s-a pornit al treilea război, mondial şi nuclear. • Scriu numai pentru că oroarea acestor zile trebuie să rămînă înregistrată şi-n scris. • Iar în Răsăritul Asiei, Coreea face spectacole cu armamentul nuclear pe care îl deţine şi şi-l măreşte sistematic, China traversează al nu ştiu cîtelea val de Covid-19, cu nu se ştie ce tulpină. Epocă istorică „interesantă“ – Hegel ne-a prevenit că propice pentru fericire sînt, dimpotrivă, epocile istorice în care nu se întîmplă nimic. • Centrele de cercetare franceze deplîng pierderea colaboratorilor ruşi, ca urmare a invadării Ucrainei de către Rusia; căci proiectele ştiinţifice comune au căzut. • În timp ce Eurasia e-n criză majoră, în America, Elon Musk face cumpărături. Iar astrofizicienii caută în continuare masa Universului, din care 95 la sută nu este nicăieri de găsit, deoarece „entităţile fizice“ în care s-a presupus c-ar fi ascunsă, materia neagră şi energia sumbră, au rămas pe mai departe neidentificate empiric. La rîndul lor, astrobiologii caută viaţă în Cosmos şi tresar de încîntare la fiecare compus organic pe care-l identifică în spaţiul extraterestru ori îl culeg de pe obiecte cosmice cum ar fi asteroizii. Doamna Nathalie Palanque-Delabrouille, directoarea Departamentului de Fizică de la Laboratorul Naţional Lawrence Berkeley din California (SUA), nu exclude existenţa, chiar în sistemul nostru solar, a unor forme de viaţă diferite de acelea cunoscute de noi; nu exclude însă nici posibilitatea ca noi să fim o „specie protejată, ţinută, de entităţi superioare şi îndepărtate, într-o rezervaţie naturală“. Pentru că, spune ea, „Totul este posibil!“. Păi da. Din partea unei somităţi ştiinţifice, un asemenea gînd ne dă şi nouă de gîndit. • Ştim multe, dar şi mai multe ne rămîn pe mai departe învăluite în cel mai dens „mister“. Iată un cuvînt pe care îl întîlnesc frecvent şi-n revistele ştiinţifice occidentale, şi-n cărţile savanţilor fizicieni şi biologi extrem-contemporani. Un cuvînt care-i plăcea lui Blaga. Iar dacă-i luna mai, atunci e luna lui Blaga. • Altfel, Europa a răsuflat deocamdată uşurată cînd s-au anunţat rezultatele prezidenţialelor din Franţa, respectiv realegerea lui Macron. Scorul ridicat obţinut de contracandidată indică însă că pînă şi în Franţa începe să se umfle extrema dreaptă. Oamenii se satură şi de bine, îmi vine mie să scriu. • Se pare că un duh autodistructiv bîntuie prin lume. Slavă Domnului sau Marelui Anonim că iarba, frunzele copacilor şi rozul florilor de măr mă contrazic impertinent.

29 aprilie – 2 mai 2022