Dan Culcer

De vei întâlni pe drumeag un pescar

De vei întâlni pe drumeag un pescar

Purtând un miel negru pe umerii-i-largi

Pune-te de-a curmezişul drumului

şi priveşte focul de ierburi de la marginea lumii

Văpaie care trece ca o vulpe roşie, pe furiş,

Mănâncă şi tu, ca vulpea, din mâna pescarului.

Spală-ţi picioarele care-ţi put, de frică.

Pune-ţi nădragii de-a-ndoaselea.

Şi ia calea pribeagului.

Vei vedea atunci ce înseamnă

să nu te supui mamei tale,

să te contrezi cu tatăl tău,

să-ţi laşi casa pe mâna străinilor.

Şi să pleci fără să ajungi vreodată.

Nimeni şi nimic nu te va putea salva

Te vei prăbuşi năpădit de rele

la marginea drumului

care taie în lung câmpia arzând.

Iar oamenii te vor îngropa cântând,

într-un loc aiurea,

unde plopi cu frunză rară

se mai zbat uşor în vânt,

zile lungi de-ocară.