M.M., DIN REVISTE ADUNATE

În Familia, nr. 1/2022, Ioan Moldovan comentează volumul Opera poetică, volumul I (Editura Rocart) al Simonei Popescu. „Pentru Simona Popescu, lumea şi sinele sunt, precum pentru Alice, un nesfârşit prilej de exultanţă, o izvorâre continuă de minuni, cu precizarea că poeta eludează cu bună ştiinţă, cu program şi cu farmec partea întunecată a negativităţilor, nu pentru că nu ar avea organ pentru experimentarea lor poetică, dar pentru că dă prioritate unei voinţe de solaritate şi mirabilitate în opera sa. Paradisul, mai întâi“, scrie Ioan Moldovan. * Mircea Mihăieş, temă de număr pentru România literară, numărul din 18 februarie a.c. * Şi tot în România literară, nr. 9, de citit neapărat articolul dlui Alexandru Călinescu, despre„Impostrură şi terorism intelectual“, partea întîi. * Poeme de Dimitrie Stelaru în Tomisul cultural, numărul pe ianuarie-februarie a.c.: „Exil// O tobă răsună pe-aproape/ Şi corbii plutesc în furtună./ Pe uliţa goală un câine râios/ Înjură şi muşcă ţărână. Străin între oameni – mi caut/ Din hoituri să-mi fac/ Prieteni. Iartă-mă, doamnă / Că te frământ ca un drac“. Tot aici, poeme de Markó Béla, în traducerea lui Kocsis Francisko, acesta din urmă cu merite mari în transpunerea sistematică în română a autorilor maghiari. * Iar într-un număr recent din Vatra, o uriaşă anchetă despre presa culturală, transformată, prin răspunsurile respondenţilor, într-o dezbatere despre sensurile culturii. * Numărul 3-4 al revistei Scriptor, se deschide cu un frumos poem al lui Nichita Danilov, „Numele casei tale, melancolia“: „Numele îl port deasupra mea cum o casă acoperişul:/ zid înalt, acoperit de iederă./ De ploi nu mă apără,/ de frig nu mă ocroteşte!/ Noaptea îmi las mâinile să atârne în gol/ prin pereţii de sticlă ai casei/ şi picioarele adumbrite de lună mi le scot/ ca pe nişte corniţe de melc prin lucarnă./ Cu urechea lipită de burlanul/de dinspre partea de răsărit a Casei,/ în singurătatea mea ascult/ cum pe cerul gol se tânguie vidul./…/ La temelia Casei mele/ am îngropat patru zaruri/ Unul la răsărit, unul la apus,/ unul la miazăzi, unul la miazănoapte./ Noaptea, prin somn, aud cum le rostogoleşte vântul“.