Szilágyi Domokos

Szilágyi Domokos (n. 1938 la Şomcuta Mare – m. 1976 la Cluj) a debutat în 1962 în colecţia Forrás a Editurii Kriterion cu volumul Álom a repülőtéren (Vis pe aeroport). Au urmat: Szerelmek tánca (Dansul iubirilor), 1965; Garabonciás (Solomonar), 1967; A láz enciklópédiája (Enciclopedia febrei), 1967; Búcsú a trópusoktól (Adio de la tropi), 1969; Sajtóértekezlet (Conferinţă de presă), 1972; Felezőidő (Timp de înjumătăţire), 1974; Az öregek könyve (Cartea bătrânilor), 1976; Legszebb versei (Cele mai frumoase poezii), 1976; postum au apărut volumele: Tengerparti lakodalom (Nuntă pe malul mării), în 1978, şi Kényszerleszállás (Aterizare forţată), în 1978, după care s-a editat albumul A költő életei (Vieţile poetului) dedicat personalităţii sale, iar în 1990, sub coordonarea lui Kántor Lajos, a apărut volumul Élnem adjatok (Daţi-mi viaţă), care strânge la un loc poezii, proze şi eseuri din perioada 1956-1976.

Poet admirat fără rezerve, în dreptul numelui său folosindu-se toate superlativele. La apariţia sa, critica a reacţionat precipitat, surprinsă de forţa buimăcitoare a talentului său, cum nu se mai manifestase la nimeni de la dispariţia lui József Attila, dar a intrat într-un coroziv con de umbră după acuzele de colaboraţionism de la sfârşitul anilor nouăzeci.

Peisaj autumnal (Őszi táj)

pomi tremură-n vântul vernal

autumnal autumnal

pomii-şi pierd iubirea doamnă

lume-n toamnă lume-n toamnă

frunza moartă declară-amor

tomnatic vifor tomnatic vifor

sărutu-i rodnic şi când doare

lume-n toamnă colţ cu soare

Treizeci şi două de rânduri despre fericire (Harminckét sor a boldogságról)

Viitor fericit! – v-aţi gândit

vreodată, semeni, ce ar putea

însemna asta, ce înseamnă?

Întotdeauna ne raportăm numai la prezentul

stabil şi imaginăm ceva mai bun

(cu ce gest de lehamite! –: „oricum, mai rău

de-atât nu poate fi!“). Pretenţiile noastre,

din păcate, prind contur numai raportate

la realitate – dar, iată, neleneşul gând

începe să se îndoiască:

Să vină-aici cel ce a fost deja fericit!

să văd: cât a durat?

o oră? o zi? o săptămână?

a rezistat mai mulţi ani?

Da, a rezistat – pentru că-ţi trebuiesc

nervi de netocit pentru ea,

ca şi pentru suferinţă!

ca să nu te prăbuşeşti sub ea, ca să poţi trăi!

ca să rezişti sub povară! – pentru că este

o povară, trebuie s-o cari în spinare,

o povară plăcută.

Înainte

de a clădi deci acest viitor,

noi, cei slabi, să ne lăsăm puţin timp

pentru cura de acomodare, de călire,

cât să ne putem obişnui –

da, să ne călim, semeni,

trebuie să ne fortificăm şi pentru asta!

(ştim că nu există trandafiri

fără spini.) –

Cel ce scrie toate acestea pentru voi,

pentru că are hârtie de prisos,

e convins că omul va rezista şi la asta,

căci multe poate omul îndura.

În pragul amurgului (Még alig alkonyodik)

Întâlnesc oameni cu feţe inexpresive

ochii mei tăioşi spintecă norii-n fâşii

neoanele palide întind tentacule ca să strângă întunericul

o pensulă translucidă desenează seara peste crepuscul

precum cel ce a dormit şi a uitat până dimineaţa umbletul

aş vrea să regăsesc ritmul inimilor noastre vechiul

garoafe roşii ai dincolo de buze

în ochi ai albi trandafiri

biciuieşte-mi sângele bucurie roşă

bunătate albă ostoieşte-mi sufletul

precum cel ce nu vede nu aude nu trăieşte

ci doar sărută uitând de sine

s-a înserat peste mine soarele

înlăuntrul meu m-am înserat

ochii mei toată ziua au cărat lumini

se încovoaie

pielea toată ziua m-a apărat

şi e bine

un invizibil ciclop îşi închide ochiul soarele

un invizibil Argus deschide în locu-i o sută oh stelele

Dansul iubirilor (Szerelmek tánca)

mergând spre casă ţi-ai dori o căldură familială

ca a nopţii de astăzi

căldura unor trupuri îmbrăţişate

căldura ochilor

vezi ar trebui să înţelegem uşor aşa cum învăţăm îmbrăţişarea

pentru că suntem mai mult decât o simplă dorinţă

se iscă vântul

dansează vântul

vâjâie vântul

nu te teme

fericita putere a îmbrăţişării o visez mai departe în tine

în tine o dospesc în continuare

nu se pot strecura pe deasupra capului înţelesurile

ca dansul unor focuri îndrăgostite

vâjâie cerul

întreagă te-am văzut când ai plecat

afară fulgi de zăpadă flutură batiste de adio

Prezentare şi traducere de Kocsis Francisko