Szilágyi Domokos (n. 1938 la Şomcuta Mare – m. 1976 la Cluj) a debutat în 1962 în colecţia Forrás a Editurii Kriterion cu volumul Álom a repülőtéren (Vis pe aeroport). Au urmat: Szerelmek tánca (Dansul iubirilor), 1965; Garabonciás (Solomonar), 1967; A láz enciklópédiája (Enciclopedia febrei), 1967; Búcsú a trópusoktól (Adio de la tropi), 1969; Sajtóértekezlet (Conferinţă de presă), 1972; Felezőidő (Timp de înjumătăţire), 1974; Az öregek könyve (Cartea bătrânilor), 1976; Legszebb versei (Cele mai frumoase poezii), 1976; postum au apărut volumele: Tengerparti lakodalom (Nuntă pe malul mării), în 1978, şi Kényszerleszállás (Aterizare forţată), în 1978, după care s-a editat albumul A költő életei (Vieţile poetului) dedicat personalităţii sale, iar în 1990, sub coordonarea lui Kántor Lajos, a apărut volumul Élnem adjatok (Daţi-mi viaţă), care strânge la un loc poezii, proze şi eseuri din perioada 1956-1976.
Poet admirat fără rezerve, în dreptul numelui său folosindu-se toate superlativele. La apariţia sa, critica a reacţionat precipitat, surprinsă de forţa buimăcitoare a talentului său, cum nu se mai manifestase la nimeni de la dispariţia lui József Attila, dar a intrat într-un coroziv con de umbră după acuzele de colaboraţionism de la sfârşitul anilor nouăzeci.
Peisaj autumnal (Őszi táj)
pomi tremură-n vântul vernal
autumnal autumnal
pomii-şi pierd iubirea doamnă
lume-n toamnă lume-n toamnă
frunza moartă declară-amor
tomnatic vifor tomnatic vifor
sărutu-i rodnic şi când doare
lume-n toamnă colţ cu soare
Treizeci şi două de rânduri despre fericire (Harminckét sor a boldogságról)
Viitor fericit! – v-aţi gândit
vreodată, semeni, ce ar putea
însemna asta, ce înseamnă?
Întotdeauna ne raportăm numai la prezentul
stabil şi imaginăm ceva mai bun
(cu ce gest de lehamite! –: „oricum, mai rău
de-atât nu poate fi!“). Pretenţiile noastre,
din păcate, prind contur numai raportate
la realitate – dar, iată, neleneşul gând
începe să se îndoiască:
Să vină-aici cel ce a fost deja fericit!
să văd: cât a durat?
o oră? o zi? o săptămână?
a rezistat mai mulţi ani?
Da, a rezistat – pentru că-ţi trebuiesc
nervi de netocit pentru ea,
ca şi pentru suferinţă!
ca să nu te prăbuşeşti sub ea, ca să poţi trăi!
ca să rezişti sub povară! – pentru că este
o povară, trebuie s-o cari în spinare,
o povară plăcută.
Înainte
de a clădi deci acest viitor,
noi, cei slabi, să ne lăsăm puţin timp
pentru cura de acomodare, de călire,
cât să ne putem obişnui –
da, să ne călim, semeni,
trebuie să ne fortificăm şi pentru asta!
(ştim că nu există trandafiri
fără spini.) –
Cel ce scrie toate acestea pentru voi,
pentru că are hârtie de prisos,
e convins că omul va rezista şi la asta,
căci multe poate omul îndura.
În pragul amurgului (Még alig alkonyodik)
Întâlnesc oameni cu feţe inexpresive
ochii mei tăioşi spintecă norii-n fâşii
neoanele palide întind tentacule ca să strângă întunericul
o pensulă translucidă desenează seara peste crepuscul
precum cel ce a dormit şi a uitat până dimineaţa umbletul
aş vrea să regăsesc ritmul inimilor noastre vechiul
garoafe roşii ai dincolo de buze
în ochi ai albi trandafiri
biciuieşte-mi sângele bucurie roşă
bunătate albă ostoieşte-mi sufletul
precum cel ce nu vede nu aude nu trăieşte
ci doar sărută uitând de sine
s-a înserat peste mine soarele
înlăuntrul meu m-am înserat
ochii mei toată ziua au cărat lumini
se încovoaie
pielea toată ziua m-a apărat
şi e bine
un invizibil ciclop îşi închide ochiul soarele
un invizibil Argus deschide în locu-i o sută oh stelele
Dansul iubirilor (Szerelmek tánca)
mergând spre casă ţi-ai dori o căldură familială
ca a nopţii de astăzi
căldura unor trupuri îmbrăţişate
căldura ochilor
vezi ar trebui să înţelegem uşor aşa cum învăţăm îmbrăţişarea
pentru că suntem mai mult decât o simplă dorinţă
se iscă vântul
dansează vântul
vâjâie vântul
nu te teme
nu te teme
fericita putere a îmbrăţişării o visez mai departe în tine
în tine o dospesc în continuare
nu se pot strecura pe deasupra capului înţelesurile
ca dansul unor focuri îndrăgostite
vâjâie cerul
întreagă te-am văzut când ai plecat
afară fulgi de zăpadă flutură batiste de adio
Prezentare şi traducere de Kocsis Francisko