In memoriam

La despărţirea de un mare artist – Octavian Bour

Un mare artist, un mare suflet, un mare om a plecat pe nesimţite, fără plânsete publice, fără dezvăluiri uluitoare la televiziuni comerciale, chiar fără ca să bage de seamă cei care sunt peste tot – numele său este OCTAVIAN BOUR. A fost un grafician de carte, de presă cu totul excepţional dar înainte de toate a fost un caricaturist de mare clasă. Inteligent, acid, necruţător. Înainte de decembrie 1989, o caricatură de Octavian Bour spunea mai multe despre noi sau despre ei decât ar fi putut spune o emisiune de la Europa Liberă. Spunea mai multe deoarece era „la prima mână“, era în direct, era la zi. Caricaturile sale erau un amestec de ironie, pseudo-naivitate şi subînţeles care te surprindeau prin luciditatea lor. Personajul său, un omuleţ care îi semăna, spunea lucrurilor pe nume: „Împăratul era gol!“. Toţi ştiam asta, sau aproape toţi, dar numai el ştia să o spună răspicat, ridicând din umeri de parcă ar zice – ce să vă mai fac? Se lupta disperat să deschidă o uşă ferecată, ştiind că după această uşă se află o alta şi mai zăvorâtă! Un astfel de desen spunea ceea ce era greu de spus ori chiar de nespus. O inteligenţă sclipitoare şi un talent incontestabil, acesta a fost Octavian Bour. Au rămas câteva albume, câteva expoziţii şi înfăţişarea grafică a sute de cărţi, iar lângă ele imaginea, vreme de câteva decenii, a revistei de literatură STEAUA din Cluj-Napoca. A fost inovator în toate, îndrăzneţ în arta sa, un om demn şi un apărător al demnităţii omului. Nu toţi l-au iubit, dar toţi au înţeles ce a vrut să ne spună cu simplitatea desenului său – că omul e complicat! A suferit mult înainte de a se sfârşi, dar nu s-a plâns. Nimeni nu trebuie să-l plângă, doar să ne aducem aminte din când în când de el şi, uneori, când căutăm un anume răspuns, să credem că el se află într-o anume lucrare a sa! Să-i fie ţărâna uşoară marelui artist, marelui om, marelui suflet care a fost Octavian Bour! (Eugen Uricaru)