Simona Popescu

Floarea Îngîndurare

 

Şi-această floare

fără nume…

Cum s-o numesc?

 

Eu îi voi spune

Floarea Îngîndurare

(Pentru că stă cu capul plecat

­– un singur şi greu vegetal clopoţel

întunecat).

 

 

Brăţara din trifoi roşu

 

Brăţară din trifoi roşu ţi-am făcut

şi nu ţi-am mai dat-o

am lăsat-o în iarbă.

 

Au trecut de atunci 40 de ani.

Vrei să-ţi fac o brăţară nouă?

 

Trifoiul roşu iar a-nflorit.

 

 

Roiniţă, păducel, lavandă şi romaniţă

 

Totul e efort

Şi inadecvare.

 

Uite, flori de păducel

Pentru tine

Cel ca mine.

Şi frunză de roiniţă

Lavandă şi romaniţă

Pentru cel

Care somn nu mai are

Şi-ar vrea linişte

Şi acel fel de uitare

Despre care nu mai spunem acum

Nimic.

 

 

Ferigă

 

Ascunsă, încolăcită în sine

îi vei vedea mai încolo lenta şi sigura

desfăşurare

fiecare frunză mică îşi are

model în frunza cea mare

care e, prin repetiţie, cu totul

ea însăşi.

 

 

Melcul şi Cochilia

 

Şi pînă nu îşi termină cochilia

nu e-mplinit

pur şi simplu – chiar şi să vrea –

nu se poate opri.

 

Deşi n-o vede dinafară – lucrarea-i –

el ştie,

cînd se retrage

în camera din urmă

că va fi terminat.

Încununarea

corpului său

îi e

şi adăpost.

 

 

Animal mare

 

Bătrîneţea e un animal mare

ne înghite pe fiecare.

 

 

Naupli, zoee

 

Ştii ce se-ntîmpă acolo

la adîncime, sub ape?

Pe lume-au venit naupli, sumedenie

ce-aşteaptă să se prefacă-n transparente

zoee.

 

Ce-nseamnă naupli, zoee?

Sînt hialine fiinţe

copiii de crustacee.

 

Transparenţa e o formă de viaţă

pînă cînd totul devine

luptă şi apărare.

Sau întîmplare.

 

Zoee, naupli

pe voi vă aşteaptă

acei centupli

cu gura mare.

 

Mult noroc!

Căci şi voi aveţi nevoie

de un înger, o fee

naupli, zoee.

 

Totul e val

vertical.

Te laşi înălţat.

 

 

Autorefacere

 

Crab mic, cum ştii tu

pierzînd ceva din tine

să te refaci în întregime!

 

Şi tu salamandră.

 

Şi tu melc

prin autodecapitare

refăcînd un corp nou.

 

Ce magie!

(Ce oroare!)

 

 

Ghicitoare

 

n-are solzi, nu străluceşte

dar e unic

nu se-asamă

cu ai săi din regn, din specie

se plimbă pe verticală

şi-are-o coadă terminală

înăuntru răsucită

tata-i mamă

şi mai zic că e

tainică ideogramă

(pentru mine)

 

 

Crisalidă

 

Dar eu îmi fac crisalidă

de hîrtie

acolo cresc o mie

de gînduri

care ţes

făptură mereu nouă.

 

 

(poezii din Cartea plantelor şi animalelor, în curs de apariţie la Editura Nemira, colecţia Vorpal)