EUGENIA SARVARI: DESPRE VLAD MUGUR

A apărut a doua ediţie a cărţii La vorbă cu Vlad Mugur, gîndită de Florica Ichim de astă dată sub forma a trei volume, volumul II fiind dedicat în întregime Hamlet-ului lui Vlad Mugur. Într-o scurtă notă, autoarea subliniază că această carte nu este „o simplă documentare despre un spectacol-eveniment al teatrului românesc, ci o mărturie de recunoştinţă, admiraţie, onestă prietenie şi sinceră dragoste“ ale celor care au avut şansa întîlnirii cu „personalitatea fermecătoare a lui Vlad Mugur“.

Noua apariţie ascunde în sine, într-o formă modificată, părţi din dosarul gîndit şi alcătuit de Marta Petreu şi Ion Vartic, Vlad Mugur, spectacolul morţii (2001, 2002, Editura Biblioteca „Apostrof“) şi se deschide cu interviul pe care Roxana Croitoru – dramaturgul spectacolului şi foarte apropiată şi dedicată colaboratoare – i l-a luat Meşterului în 2000, Ciudatul, necunoscutul Hamlet. Cîteva spicuiri: „Scena goală, îmi dă idei în acţiune, şi nu idei în demonstraţie“. „Teatrul nu e viaţă (…) teatrul e o viaţă care ni s-a dat s-o descoperim şi trebuie s-o descoperim printr-o transă (…) Dumnezeu ne-a dat acest privilegiu să creăm o altă viaţă concentrat“ pe care „nu poţi s-o creezi foarte raţional, trebuie s-o treci printr-o stare specială, iar starea aceasta se cheamă inspiraţie şi e provocată de fantezie.“ Interviul este urmat de Memorialul repetiţiilor – jurnal scris cu infinită simţire – în care Roxana Croitoru urmăreşte şi consemnează etapele realizării spectacolului, de la idee pînă la ieşirea la public.

Un alt interviu este acela al Doinei Modola, Nu mai sîntem normali, în care intervievatul vorbeşte nu doar despre spectacol, ci şi despre normalitate versus căderea în nebunia agoniselii, a puterii, a relaţiilor imposibile. Însemnarea de la final, de o delicateţe specială, anticipează oarecum, plecarea ce urma să vină nu după multă vreme.

În Vlad Mugur, extrem-contemporanul nostru, Marta Petreu evocă, în imagini de o frumuseţe aparte, impactul emoţional pe care l-a avut asupra ei repetiţia generală (19 iunie 2001) şi consemnează, într-un mini-jurnal, zilele care au urmat.

„Mărturii de admiraţie şi onestă prietenie“ au scris Alexandru Miran (Mircea Pop), făuritorul de versiuni scenice pentru mai multe spectacole ale lui Vlad Mugur, ori Helmuth Stürmer, scenograful de suflet al Meşterului. „Spectacolul Hamlet fiind un testament artistic, moşteneşte calităţile omului Vlad Mugur, care îmbătrînea întinerind“ scrie Helmuth Stürmer, care răspunde şi întrebărilor adresate lui de Constantin Paraschivescu şi Maria Sîrbu. Dialoguri cu Florica Ichim au creatoarele costumelor şi ale măştilor – Lia Manţoc şi Ilona Varga Járó, dar şi partenera de viaţă şi de scenă a Meşterului, Magda Stief, din cuvintele căreia transpare povestea lor de dragoste.

„Mărturiile de recunoştinţă“ vin din partea actorilor, fie în interviuri – Sorin Leoveanu –, fie în gînduri de o sensibilitate ieşită din comun. Sînt impresionante intervenţiile Elenei Ivanca, ale lui Bogdán Zsolt, ale lui Miriam Cuibus sau Vlad Zamfirescu. Anton Tauf îşi face auzit cuvîntul prin cîteva fragmente din cartea-interviu-mărturie (Anton Tauf – între vocaţie şi damnare), iar Melania Ursu prin frînturi dintr-un interviu. Compozitorul Adrian Pop, retrăieşte, după douăzeci de ani, întreaga căutare dificilă din timpul lucrului la spectacol.

Cartea mai conţine un fragment din caietul asistentei de regie a Meşterului, Veronica Lazăr, cronici de la avanpremieră şi de la premieră, şi o cronică tîrzie scrisă de George Banu, în 2020, după vizionarea online a spectacolului, precum şi un număr impresionant de fotografii, încheindu-se cu un album consistent de imagini (foto Nicu Cherciu).

Volumul se citeşte „dintr-o sorbire“, readucîndu-l în memorie pe Vlad Mugur, regizorul profund interesat nu doar de facerea spectacolelor, ci şi de viaţa de zi cu zi a actorilor lui. Stau mărturie, în acest sens, cuvintele Elenei Ivanca: „Voia să ştie totul despre noi, avea nevoie să ne cunoască aşa cum sîntem, pentru a aşeza mai apoi pe carnea aceasta, peste viaţa aceasta, lumea personajului“.