MARTA PETREU: MÎNA CARE NE FACE SEMNE

Sapiens, Mîna în negativ, Grota Sipong, Indonezia, anul 43.900 î. Cr..

Căldura de afară ne aduce aminte că, de curînd, în Egipt a fost descoperită cea mai veche (şi mare) berărie din lume – cu recipientele de preparare a berii cu tot. Datează din anul 3.100 î.Cr.. Nu ştim cînd va fi redată în funcţiune. • Greu de dat o definiţie a vieţii care să mulţumească pe toată lumea, deşi, în mare, cu o oarecare aproximaţie şi cu o anumită suficienţă, cam toţi ştim ce este. Dacă mă iau după Ernst Mayr, considerat cel mai mare biolog de la Darwin încoace, viaţa este forma de existenţă care reuşeşte să îşi asigure energia cu care să funcţioneze şi, în al doilea rînd, care are capacitatea de a se reproduce. Ei bine, în lumea largă, naturaliştii au reuşit să sintetizeze o celulă care se hrăneşte şi se divide ca orice altă celulă naturală şi vie. În prima etapă a experimentului, celula fusese dotată de creatorii ei cu 473 gene, dar procesul ei de diviziune adică înmulţire nu era uniform. Biologii i-au adăugat încă 19 gene, iar drept urmare celula sintetică a început să se dividă normal şi în mod uniform. • Tot mai multe boli neurologice, de la scleroza în plăci la schizofrenie (boală mai nou clasată drept neurologică, nu psihologică!) sînt explicate de savanţi prin viruşi, şi anume prin retroviruşi endogeni. Asta făgăduieşte şi un tratament, în termen nu foarte lung. • Clujul în aşteptarea marilor festivaluri se dovedeşte deja neîncăpător pentru propria sa populaţie. Şi fierbinte, întrucît centrul – fără copaci, fără verdeaţă, fără arteziene. Dar pe deasupra clădirilor zboară gălăgioşi, croncănind ca şi cum ar rîde, pescăruşii. • E dovedit că autostrăzile lezează, prin zgomot şi poluare, pădurile prin care trec. În timp, arborii sînt mai mici şi se îmbolnăvesc mai uşor. • Caii sălbatici din deşerturile australiene ori nord-americane ştiu găsi apa în deşert, după care sapă cu picioarele. • Între timp, la noi, urşi, jigăriţi, costelivi ca vacile slabe ale faraonului, ies, nu din Nil, ci din pădurile patriei şi dau iama la tomberoanele de gunoi din sate şi oraşe. Atacă oameni, ceea ce este grav. Nimeni, nici măcar simpaticul ministru al Mediului, nu pune punctul pe i, să recunoască faptul că urşii ies de foame şi că sînt flămînzi pentru că le-a fost distrus habitatul lor natural, invadat în fel şi chip, prin defrişări, prin construcţii de tot felul, de oameni. Încă o probă că sîntem în antropocen. Oare cine o să cîştige în conflictul ăsta, în care ambele părţi – şi urşii, şi oamenii – sînt protejate de lege, dar în care pentru viaţa unui urs se face mai mare caz decît pentru viaţa unui om? Căci viaţa omului este ieftină şi la-ndemînă. Ce-ar ieşi oare dacă unul dintre oamenii hărtăniţi de vreun urs înfometat ar da statul român în judecată şi-ar merge cu revendicările pînă-n pînzele albe, la tribunale internaţionale, de pildă? Căci în justiţia românească ar fi lesne pus la punct, dreptul cetăţeanului român la viaţă şi siguranţă fiind exact atîta cît l-au avut cele două adolescente din Caracal… România e o ţară dură pentru cetăţenii ei de rînd ajunşi în ghearele nu contează cui, ale răufăcătorilor sau urşilor. Ca să nu mai spun că însăşi natura acestei ţări, cu păduri şi ape, cu sol cu tot, este acum prinsă într-un proces de distrugere şi otrăvire accelerate, iar dacă ea ar putea da în judecată oamenii… • Neîmpărţit încă între marile puteri, ca suprafaţa Lunii, al cui o fi oare cerul? După cum îl împodobeşte într-o veselie dementă un miliardar întreprinzător, Elon Musk, se pare că al foarte-bogaţilor, care vor să se îmbogăţească şi mai tare de pe urma lui. Totul, spre disperarea astronomilor, pe care sateliţii lui Musk îi deranjează în activitatea ştiinţifică, şi spre supărarea oricui vrea să vadă şi să ştie cerul înstelat deasupra sa. • Oricum, cantitatea de „gunoaie“, adică de resturi de sateliţi, care se învîrteşte în jurul Terrei a crescut atît de mult, încît se caută soluţii pentru curăţarea spaţiului. • Despre cantitatea de gunoaie din oceane ce să mai vorbim! România, căreia nu-i ajung gunoaiele proprii, le importă pe ale altora, străduindu-se să otrăvească mediul pentru măcar cîteva generaţii viitoare. • Şi-n timp ce omul acţionează din ce în ce mai apăsat asupra întregii planete, neiertînd nici cer, nici apă, în vara asta, în emisfera de nord, clima a luat-o razna. La agresiune, Terra răspunde cu agresiune. •  Asta este istoria noastră, a omului modern sau Sapiens, format din nenumărate absorbţii genetice de la alte specii umane, toate ieşite din Africa şi migrate în lumea largă. Istoria oricărei populaţii poate fi în acest moment reconstituită pe baza analizei genetice, analiză efectuată nu nepărat pe oase, ci, de-acum, şi pe probe de sol, cum ar fi podeaua peşterilor sau ţărîna siturilor arheologice, deoarece acestea conţin resturi de ADN. Iar genetica nu minte. • Dintr-o asemenea peşteră, de pe peretele căreia şi-a amprentat în negativ propria mînă stîngă, unul dintre primii artişti din lume, un strămoş al nostru, un Sapiens, ne face semne!

14 iulie 2021, Cluj