ALICE VALERIA MICU: UNDE-I DREPTATEA?

Verde tăiat de Alexandra Felseghi, regia Adina Lazăr, scenografia Andreea Tecla, produs de Asociaţia Pro Teatru Zalău, este un spectacol inspirat de povestea brigadierului silvic Liviu Pop, din cadrul Direcţiei Silvice Maramureş, împuşcat mortal în timp ce încerca să împiedice o tăiere ilegală de arbori.

Deşi Sălajul este unul din cele cinci judeţe fără teatru, Verde tăiat este nominalizat la Premiile UNITER 2021 pentru cel mai bun spectacol. Multă vreme Virgil Flonda a fost un reprezentant aproape singular al Sălajului în lumea teatrului, dar lucrurile se schimbă şi o mişcare teatrală se conturează în ultimii ani. Prima performanţă îi aparţine dramaturgului clujean de origine sălăjeană Flavius Lucăcel. Piesa lui, Singurătatea pietrelor, a pierdut la mustaţă în 2016 premiul UNITER al concursului de dramaturgie Cea mai bună piesă românească a anului 2015. Flavius Lucăcel este şi unul din iniţiatorii şi organizatorii Cultură’n şură, alături de Victor Olăhuţ şi Florentina Năstase, asociaţie proaspăt laureată a premiilor AFCN. Trebuie spus că atât Cultură’n şură, cât şi Pro Teatru Zalău au beneficiat de sprijinul financiar al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, prin bunăvoinţa managerului Daniel Săuca, redactorul şef al revistei Caiete Silvane şi al AFCN.

Cu Verde tăiat, Alexandra Felseghi (text) şi Adina Lazăr (regie) depăşesc cadrele redundante ale teatrului social şi transformă în spectacol scenic ficţionalizarea unui fapt real fără să depăşească limitele verosimilului. Spectacolul în cinci personaje are o intrigă simplă, o anchetă judiciară în urma uciderii brigadierului silvic Savin Rus, desfăşurată prin hăţişul de vicii, intrigi, violenţă, şantaj şi complicităţi între persoane şi reprezentanţi ai instituţiilor statului. E o sincronizare monstruoasă între drama de pe scenă şi realitatea multiplicată la scară naţională.

Corpul victimei este un vehicul spiritual, îl vedem doar în visul Ioanei, soţia sa, şi îi auzim glasul în convorbirile telefonice presărate de-a lungul spectacolului, cu rol de articulaţii, dublate de proiectarea unor imagini. Chiar dacă întreaga construcţie a spectacolului are tăieturi cinematografice, nu se face abuz de video-maping şi vedem un drum prin Maramureş, cerul printre vârfurile copacilor, din perspectiva victimei căzute în râpă şi, la scena crimei, simbolic, un cocoş de munte. Alte câteva scene funcţionează la nivel simbolic şi fac din Verde tăiat un spectacol remarcabil. „Fac orice, numa’ să să facă dreptate“ spune Ioana, soţia victimei, în grai cu parfum local, dar demersul ei e diferit de cel al Vitoriei Lipan şi apropiat de cel al lui Hamlet, căci binele e învins de chiar condiţia vulnerabilă a celui ce vrea dreptate.

Cu doine maramureşene ce punctează spectacolul, amplificând drama personajelor, atenţie la detalii şi un Savin Rus-Făt Frumos în luptă cu balaurul cu chip mafiot, idealistul ce dorea salvarea pădurii, spectacolul emoţionează şi convinge prin autenticitatea demersului şi a scenelor, prin onestitate.