RADU CONSTANTINESCU: MIRCIA

La ceas aniversar, Mircia Dumitrescu ne surprinde din nou dăruindu-ne el, sărbătoritul, cel mai frumos cadou pe care un artist şi-l poate dori: creaţia sa. Personalitate unică în peisajul artistic contemporan, apariţie genuină, cu adieri mai degrabă renascentiste într-o ambianţă culturală postmodernistă, el ne propune acum, în anul împlinirii vârstei de 80 de ani, nu mai puţin de patru expoziţii, concepute sub semnul adagiului latin Non multa sed multum. Căci nu cantitatea impresionantă a operelor sale l-au determinar să opteze pentru mai multe spaţii expoziţionale, ci diversitatea lor, obsesiile tematice acumulate de-a lungul a peste 60 de ani de trudă artistică, reflecţiile existenţiale exprimate cu luciditate, în cele mai diferite şi neaşteptate formule tehnice.

În momentul apariţiei revistei noastre, prima dintre aceste expoziţii s-a închis deja, dar imaginea pe care o publicăm pe coperta IV stă mărturie monumentalităţii sale. Intitulată Peisaj românesc cu oameni şi sfinţi, expoziţia şi-a găsit gazda ideală în spaţiile medievale ale Muzeului Naţional Cotroceni. Pe fundalul bătrânelor ziduri domneşti, cu ale lor cărămizi încărcate de istorie, sculptura, pictura şi grafica au dobândit reverberaţii neaşteptate, s-au încărcat de o forţă emoţională declanşatoare a unei sinestezii copleşitoare. Caietele de acuarelă, recent digitalizate cu ajutorul specialiştilor de la Muzeul Cotroceni, proiectate într-una din chiliile seculare sau tulburătorul grup statuar Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa reprezintă doar două episoade de vârf ale unui spectacol regizat de autor cu fantezie şi acribie.

Alte două expoziţii, deschise aproape simultan, pot fi vizitate în aceste zile, până la sfîrşitul lunii iulie, la Bucureşti şi Sibiu. În capitală, sala Thedor Pallady a Bibliotecii Academiei Române găzduieşte expoziţia Călătoria. Este vorba, desigur, despre o călătorie interioară, despre un drum al căutării de sine a artistului, care expune de această dată gravură, desen, pictură şi tapiserie, pe un drum al interogaţiilor, cu sau fără răspuns, care l-au bântuit de-a lungul traseului frământat al creaţiei sale. Pe de altă parte, la Sibiu, la Muzeul Naţional Bruckenthal a fost vernisată cea de a treia expoziţie, Dialogul tehnicilor, reunind pe simezele sale gravură, desen, pictură, sculptură. A patra expoziţie, Perspective, va fi vernisată în octombrie la Muzeul Naţional de Artă şi va include o parte din lucrările prezentate anterior, dar şi numeroase creaţii în premieră, alăturând pentru prima dată, într-o sinergie a genurilor, grafică, gravură, sculptură, carte, ceramică şi tapiserie. Miza majoră declarată a acestei manifestări, care va încheia suita expoziţională Mircia Dumitrescu, o constituie comparaţia între lucrările timpurii şi cele de senectute ale Maestrului…

Cele patru momente expoziţionale au, dincolo de valenţele artistice excepţionale, pe care critica de specialitate le va consemna şi comenta cu instrumente specifice, şi un suport sentimental. Tăinuit în adâncul sufletului artistului, el constituie axa primordială a creaţiei sale, subiect de care artistul se apropie cu sfială. Iată ce a declarat, în exclusivitate pentru revista Apostrof, Mircia Dumitrescu:

„Fiecare dintre cele patru expoziţii este dedicată unor repere fundamentale ale existenţei mele. Prima este închinată memoriei bunicilor mei, Manda şi Ion Dospina. Bunicul, un om pe care, deşi nu l-am cunoscut direct, a marcat cu personalitatea sa destinul familiei al cărui vlăstar cu modestie mă număr, şi a pierit la sfârşitul Primului Război Mondial într-unul din lagărele germane din Alsacia. Călătoriile sunt dedicate părinţilor mei, Bălaşa şi Atanase Dumitrescu, tatăl – plecat dintre noi mult prea devreme şi mama – fără de care nu aş fi ajuns azi ceea ce sunt. Dialogul tehnicilor este un omagiu adus celor doi oameni care mi-au marcat decisiv destinul – profesorul Eugen Schileru şi unicul, inegalabilul prieten al sufletului meu, poetul Nichita Stănescu. Iar Perspectivele le-am conceput cu gândul la cei care sunt acum alături de mine, ceas de ceas, în această superbă dar zbuciumată aventură a creaţiei, copărtaşi la speranţele şi neliniştile mele, soţia – Anna Maria şi fiul meu, Tibor“.

La Bucureşti şi Sibiu, Mircia Dumitrescu, octogenarul cu suflet candid de adolescent, îşi aşteaptă cu drag vizitatorii.