EMIL HUREZEANU: ADDENDA LA NIMIC

La Sibiu, în copilăria mea, înainte ca ea să devină

O tinereţe banală jumătate sălbatecă, jumătate literară

Cum mi-a plăcut şi mie să cred c-am avut citind Monsieur Teste

Deseori mergeam cu tramvaiul să cumpăr cireşe.

Mi-am amintit dureros de clar acest episod citind, iarăşi,

Dar mai tîrziu, scrisorile trimise de Radu Stanca, din Sibiu.

În vremea cînd şi el folosea tramvaiul cu cireşe –

cînd mai tîrziu, la Viena am regăsit tramvaiul cu cireşe

la urechi, era prea tîrziu –

Şi am stabilit legătura stranie –

acele legături care ne distrug viaţa, dîndu-i sensul –

Între această întîmplare uitată şi următorul vers scris de mine:

„Cireşe mari cum atîrnau de nervi străluminîndu-mi calea.“

I-am spus asta criticului Ion Negoiţescu şi el zicea

Că-i destul de interesant cu o neîncredere tot mai tristă

Pe cînd ne vedeam în acelaşi oraş sau aiurea.

Nu ştiu încă ce e mai important între ce trăieşti şi nu e

Şi ce afli mai tîrziu c-a fost de fapt.

(1984)