ALEXANDRA PAŞPARUGĂ: CHEWY

Se prea poate ca Chewbacca,

dintr-o galaxie foarte, foarte îndepărtată,

să te străfulgere,

printr-un tricou.

Cred că aveam vreo douăzeci şi ceva de ani, eram încă în facultate, aveam o iubită şi purtam zilnic acelaşi tricou negru cu Star Wars. Habar n-aveam de maimuţa gigant sau de femeia în alb din film, dar era final de ani ‘90, poate chiar început de 2000, şi taică-meu cumpărase primul DVD player, moment în care se hotărî să revadă toate filmele din seria de pe vremuri. Războiul Stelelor, apărut în ’79, vizionat pe ascuns şi cu subtitrare în bulgară prin ‘80, începu să-l fascineze cum n-o făcuse cu douăzeci de ani în urmă. Printre alte cumpărături aiurea, ba cu faţa lui Han, ba cu masca lui Vader, îmi cumpărase şi mie un tricou. Era confortabil.

Mi-l amintesc bine.

Într-o sesiune în anul doi am sacrificat puncte bune la o notă pentru el. Dacă veneai în cămaşă îţi dădeam zecele, îmi zisese profesoara. Dar dacă veneam în cămaşă, avea să mă sufoce gulerul, să mă strângă în spate şi să mă irite materialul. În plus, mai era şi luna mai, iar cu maieu pe dedesubt mai curând n-aveam să mai ajung la examen. Cel puţin nu cu autobuzul. Dar de parcă n-ar fi şi acum la fel: îngândurate sardine cu chip omenesc, nişte gemuleţe deschise care abia dacă fac faţă, înfruntarea titanilor ba pe locurile de la geam, ba pe cele din dreptul uşii, unde o briză scurtă mai împrospătează ocazional aerul. De aia merg eu pe jos. Sau cu maşina, atunci când nu pot pe jos.

Altădată, era ianuarie şi eram pe la vreo unu noaptea la non-stop-ul de lângă cămin să cumpăr ţigări şi Cola. Cu mine mai era Iulia, cu care eram pe atunci, şi Gicu de la camera 314, vizavi de-a mea. Ea-şi luase şi paltonul, şi hanoracul pe deasupra pijamalelor, pe când noi eram doar în tricou. Al meu era cel cu Star Wars. Nici nu ştiu de ce mai ţin minte asta, dar ştiu sigur că la un moment dat cineva, fie Gicu, dar mai probabil, Iulia mă trântise în zăpadă. Să simt şi eu frigul. După aceea am râs toţi la gluma că şi-a udat Chewbacca blana.

Iulia ura tricoul ăla. Ba că era negru. Ba că era de copii. Ba că mie nici măcar nu-mi plăcea Star Wars de fapt. Oarecum de aceea îl purtam aşa des. Eram sigur că o va enerva, iar ea se făcea aşa simpatică când era exasperată. Venea la mine cu mâinile în şold, spunându-mi să se ducă naibii maimuţa de pe tricou. După care eu trebuia să mă apropii, să-mi pun braţele în jurul ei, să o strâng tare de mijloc şi să îi zic în ureche că asta era o îmbrăţişare de la Chewy însuşi. Iar asta o amuza mai mult decât o înfuria.

Ne-am despărţit pe la finalul anului trei, aproape de licenţă.

Ştiu bine când a ieşit pe uşa cafenelei. Avea o rochie cu negru şi albastru şi părul prins în coadă. S-a uitat de câteva ori înapoi. Să vadă dacă o opresc. N-am ştiut s-o fac, nu crezusem nicio clipă că ceva se putuse strica definitiv între noi. Sau poate, pentru secunda aceea, voisem tare să iau o pauză de la toate, o pauză din care n-am mai revenit.

După facultate m-am angajat. Începusem deja să port cămaşă la vremea aceea. Încă mă sufocau gulerele, abia de le suportam, dar câteva ore cât stăteam la serviciu trebuia să îndur. Îmi puneam cravate şi butoni, deşi niciodată nu reuşeam să le aranjez bine. Tricouri nu mai purtam. Doar ca să mă obişnuiesc cât mai repede cu noile haine.

De altfel, deja nu mai aveam tricoul ăla. De aruncat, nu-l aruncasem. Nici nu se murdărise sau rupsese iremediabil cât să nu-l mai pot purta.

Tricoul din vitrina asta nici măcar nu-l are pe Chewbacca; e cu Vader şi cu cel puţin vreo trei mărimi mai mare. Şi tot mi-a amintit de acela din trecut, în felul în care eternele poveşti ale colegilor de serviciu care-şi duceau copiii la noile filme lansate în seria asta blestemată n-au reuşit. Mergeam liniştit pe stradă când l-am zărit şi m-a oprit în loc. Pentru ce? Ca să-mi dea năvală gândurile despre tinereţe. Mai rău, ca să revin nu doar la o banală bucată de material, ci la Iulia, pe care nici măcar n-am mai văzut-o din ziua aceea când ne-am despărţit.

Acum aş zice că nici nu mai ştiu de ce ne-am despărţit. Poate la vremea aceea păruse serios, dar a fost de fapt o mare aiureală. Habar nu mai am ce-a fost cu adevărat. Doar că ne-am certat şi ea a ieşit tunând şi s-a dus naibii o relaţie de doi ani de zile. Ţinusem la ea, ţinusem la relaţia aceea, în felul meu de puştan care nu prea avea habar de viaţa lui. Avusese şi ea prea multe aşteptări. Ca orice fată care avea habar de viaţa ei.

Nu mai contează.

Merg mai departe.

Imediat după second hand-ul acela e trecerea de pietoni. Am treabă pentru serviciu, maică-mea e în vârstă şi bolnavă, trebuie să fac nişte cumpărături, am destule gânduri cu care să mă preocup şi totuşi ochii îmi fug înapoi spre magazin. Lângă tricoul cu Star Wars e o fustă albastră.

Se face verde şi trec strada, trec mai departe. Oricum n-are sens să mă mai gândesc la asta, la un tricou ce m-a părăsit odată cu o fată.