• Nuovi Quaderni di Criterion se intitulează sobra revistă bilingvă pe care am primit-o din Italia; este editată în două limbi de circulaţie, italiană şi franceză, de Criterion Editrice din Milano; poartă subtitlul „Revistă de cultură universală şi dialog intercultural“ şi este condusă de o echipă de universitari de la Universitatea de Studii din Napoli „Orientale“: Giovanni Rotiroti (director ştiinţific), Jana Altmanova, Guia M. Boni, Franco Paris (comitetul ştiinţific al revistei) şi Mattia Luigi Pozzi, redactorul şef al luxoasei publicaţii. Numărul de început, 1-2 pe 2020, are în sumar texte de Gheorghe Schwartz, despre „Justiţia suverană sau veritabilul Tratat de Drept procedural…“, Marta Petreu, „Despre bolile filosofilor. Cioran“, poeme de Ion Mircea, „Englezeşte fără profesor“ de Eugen Ionescu, „Armonizarea neuniformă a legislaţiei româneşti a drepturilor de autor cu directivele europene“ de Mircea Felix Ionescu Melineşti şi Rodica Guiu. Traducerile în italiană au fost realizate de Mauro Barindi, Mattia Luigi Pozzi şi Giovanni Rotiroti, Irma Carannante, iar cele în franceză de Marily Le Nyr, Philippse Loubière, Loona Viederman. Finanţarea revistei a fost asigurată de Copyro.
La aceeaşi tînără editură (înfiinţată în 2018), cu o colecţie de poezie („Erbaluce“), una de „Clasici ai avangardei“, una de comentarii critice, au apărut volume de Eugen Ionescu, Ion Pop, Aniela Pratesi, Gherasim Luca, Irma Carannante ş.a. (C.R.)
• În nr. 1-2-3 al revistei Bucovina Literară, ne atrage atenţia o schiţă de portret al lui Virgil Teodorescu de Alexandru Ovidiu Vintilă, un grupaj de poeme de Cătălin Pavel (al cărui titlu trimite la Mahler), o prezentare a activităţii recentului dispărut Harold Bloom de Horaţiu Stamatin, un text despre limbajul dadaist al Isabelei Vintilă şi o cronică excelentă la The Square de Ioan Mateiciuc. Captivant – ca un thriller – şi reportajul lui Matei Vişniec, Plimbare prin Parisul pustiu sau lumea lui Chirico, din care cităm: „Mi-am luat legitimaţia de jurnalist, mi-am pus o mască de protecţie […] şi m-am dus să văd cum arată Parisul pustiu. […] Senzaţia este mai mult decât stranie, mai mult decât suprarealistă. Am avut impresia că mă aflu într-un film, sau într-un decor pregătit pentru un film-catastrofă. […] Marile monumente ale Parisului, fără oameni în jurul lor, par nişte epave, nişte nave eşuate. Nu simţeam niciun fel de oboseală […], ca şi cum vidul mi-ar fi facilitat efortul fizic, iar după o vreme m-am obişnuit cu absenţa vieţii. Întrucât străzile şi pieţele erau pustii am avut impresia că şi imobilele se vidaseră de oameni, că de fapt în oraş nu mai locuieşte nimeni…“ Oare cum ar fi receptat ochiul cioranian vidarea Parisului? Mi-l închipui plutind ca o dronă peste Cartierul Latin. A sunat ora închiderii în grădinile Occidentului… (T.D.)
125 ani de la naşterea lui Blaga au fost marcaţi de Monetăria Naţională a României, şi anume, prin emiterea unei medalii aniversare. Medalia i-a fost înmînată dnei Dorli Blaga, în 9 septembrie a.c., la locuinţa acesteia.