POEME INEDITE DE ION URCAN

Îngerul morţii

Îngerul morţii răstoarnă cadavrul de pe targă

Îl rostogoleşte pe masa de inox îl spală cu furtunul

Îl şterge îl toaletează îl îmbracă îl aranjează corect în sicriu

Îl mai machiază puţin gata e bine dă-l în mă-sa

Măcar a fost uşor numai piele şi os n-am hămălit la el

Apoi îngerul morţii iese în stradă merge la cârciumă peste drum

Se îmbată criţă porneşte târziu spre casă cade pe trotuar

Îngerul morţii are pe frunte şi pe obraz vânătăi şi escare

Se trezeşte greu după beţie

Fuga la ceremonia funerară neras şi mahmur

Nu mai are timp să se bărbierească să se spele să se pieptene

Îşi aruncă pe umeri capa neagră tivită cu fir auriu

Peste hainele boţite încă murdare de glod uscat

Se grăbeşte să nu întârzie ajunge cu părul vâlvoi

Cu ochii tulburi injectaţi de vinişoare roşii privind în gol

Ia poziţie solemnă la locul lui iată că vine şi preotul

Binecuvântat este Dumnezeul nostru

Totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin

Nimfeta

Încă impuberă fiica îngerului morţii

Călăreşte pe atv în scablands schiază în caucaz

Sare cu paraşuta din stratosferă face scufundări

Cu batiscaful în mariane se azvârle

Prinsă de coarda elastică în prăpăstii cutreieră

Cele mai sălbatice locuri de pe planetă

Citeşte pe internet biblia diavolului

Visează să descifreze cândva manuscrisul voynich

Ajunsă la pubertate fiica îngerului morţii

Crede în trunchiul cerebrospinal nimfă a transfinitului

În cele două frunzuliţe de energie aripi subtile

Ce răsar deasupra creierului omenesc la moarte

În chakre în şerpi kundalini în karma în metempsihoză

În orgasm în dumnezeul de sub plapumă

Ea se împerechează cu elfi cu strigoi cu vampiri

Cu harrypotter cu troli cu cavaleri jedi cu zburători

Cu molohi cu duhuri rele incubussucubus

Cu stăpânul inelelor cu luptătorii dunei cu al baghdadi

Cu superman cu spiderman cu madonna cu lady gaga

Cu conchitawurst cu eltonjohn cu ronaldinho

Cu richard k morgan cu la vey cu takeshikovacs

Fiica îngerului morţii asistă la autopsii chiar dacă

Se albeşte ca varul privind operaţia tremură din tot corpul

Îi clănţăne dinţii în gură face pe ea de oroare

O ia cu leşin dar nu renunţă în ruptul capului

La duş observă într-o zi că i-a crescut

Un mic penis deasupra vulvei

Stând ore întregi în picioare

Îl contemplă în taină fascinată perplexă

Şi aşteaptă scuturată de friguri ziua cea mare

Judecata de apoi

Dimineaţa, când merg la prăvălioara de lângă bloc,

vânzătoarea îmi apucă uneori ziua de azi,

alteori ziua de mâine, scoate foarfecile

şi le taie în fâşii lungi, de la răsărit la apus,

dar foarte înguste, cum ai tăia de-a latul

nişte cearceafuri sau nişte foi a patru.

Nu ştiu de unde, femeia asta a căpătat

o viteză şi o îndemânare de neînchipuit.

Într-o clipită, mă trezesc că nu mai am

de unde primi ziua întreagă înapoi,

orice-aş face. Deci, mă resemnez.

Adevărat că la plecare îmi restituie corect fâşiile,

mi le vâră în plasă peste cumpărături,

să fac ce vreau cu ele.

Fâşiile astea, îmi spune,

sunt un fel de cartele de alimente, băuturi, ţigări,

detergenţi de vase şi tot ce mai vindem noi aici.

Într-o zi, ele vor fi lipite pe fiecare pâine,

pe fiecare sticlă de bere, pungă de orez,

litru de ulei, kilogram de cartofi cumpărate,

iar dumneavoastră va trebui

să explicaţi de ce au fost ele făcute,

semănate, recoltate, procesate, ambalate,

transportate şi vândute aici

tocmai dv. personal.

Centenar

La Bistriţa, trenurile deraiază de-atâţia maci şi crini,

Avioanele se prăbuşesc de-atâţia îngeri,

Gramatica şi ortografia funcţionează după mecanica cuantică

De-atâtea vocaţii literare.

Doamne, suntem şapte miliarde pe planetă,

Iar în curând vom fi zece!

Dar oare şi cărţile vor fi mântuite

Odată cu grafomanii care le-au scris?

Suntem în an centenar,

În ţara unde verbul a izbuti

Nu se poate conjuga decât la forma negativă.