Într-o aripă de Carmen Firan

M-am specializat în nimic

meserie ca oricare alta

să ridici construcţii complicate din nisip

care nu vor rezista nici un pic

cu fiecare clipă mai adun câte puţin nimic

şi îl aşez deasupra grămezii strânse din nimic

până când cineva se va trezi îngropat 

şi va trage semnalul de alarmă

se va scutura de orice urmă de nimic

sau îşi va trage o pungă pe cap

sătul de tot nimicul pe care a trebuit să-l înghită

fericit să poată scăpa de atât de mult nimic

nimicul e molipsitor 

primăvara sădesc flori în grădină

şi vecinii mă privesc nepăsători

fără să gândească nimic

nici despre flori nici despre mine 

nici despre secolul

care poate sfârşi oricând din nimic

mă scol dimineaţa şi reiau nimicul

de unde l-am lăsat

desăvârşirea cere disciplină şi pasiune

pun apă la foc şi fac o supă de nimic

lăudată de toţi oaspeţii obişnuiţi

să se bucure din te miri ce nimic

cu timpul mi-am făcut prozeliţi

care simt mai puţin decât nimic şi nu vor 

mai mult decât să doarmă fără să viseze nimic

cresc apele, se strânge pământul,

vulturii zboară într-o aripă

cad veşti trunchiate machiate

peste capul nostru descoperit

e prea târziu, prea mult, prea cald,

se gudură nebunul la picioarele împăratului 

ridicat peste grămada de nimic

adevărul stă cu minciuna la masă

balanţa se înclină din nimic

se pulverizează stelele şi se adună la loc

big-bang, big-bang

Dumnezeu glumeşte cu noi

Nimeni nu mai crede în nimic.